Racla cu moaștele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori.
Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră și în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.
Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotărâtă în ședințele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.
Minunile Sfântului Dimitrie Basarabov
Părintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală din anul 1989, spune că:
„În 1989, în urmă slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfânta Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina.
Și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? – pentru că umblă cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată.
S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credincioși, părintele Grichentie, care s-a retras după Revoluție, la pensie, la Mănăstirea Secu – și dânsul a rămas foarte impresionat, deși mai văzuse și alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.”
Părintele Dimitrie Irimia povestește:
„Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau și stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în șir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrăjmaș la racla Cuviosului Dimitrie.
Ea nu concepea, nu putea înțelege, și a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului și cu o mână a zgâriat cu unghiile moaștele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioși. Când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta sa: „Părinte, am fost la toți doctorii; am o boală foarte rară – îmi curge sânge din buricele degetelor”. I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniștit; era foarte agitată.
I-am explicat că trebuie să se spovedească, să țină post, și atunci mi-a spus:
„Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile. Apoi, a venit cineva din familie și mi-a spus că s-a vindecat.
De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut și auzit”.
Ocrotitorii Bucureștilor
În secolul al XVI-lea ocrotitor spiritual al Bucureștilor a fost Maica Domnului.
