S-a născut în Eski Zagora, provincia Tarnovo (Bulgaria). A primit la botez numele Ioan.
Din dragoste pentru monahism, ajunge la mănăstirea Rila. Aici duce o viață duhovnicească aleasă, alături de un bătrân.
Din cauza demonului furiei, se ridică împotriva bătrânului. Speriat de cele întâmplate, decide să părăsească mănăstirea.
Din cauza războiului dintre turci și sârbi, tatăl a fost ucis, iar mama și surorile sale, obligate să treacă la islam.
Încercând să se ascundă de furia turcilor, ajunge la Bucureșți. Aici îl cunoaște pe viitorul Nou Mucenic Eftimie.
După o vreme, revine în satul natal, iar de aici pleacă din nou în Sfântul Munte. Se instalează în Mănăstirea Grigoriu și apoi viețuiește la schitul Sfânta Ana.
După multe nevoințe, este tuns în monahism, primind numele Ignatie. După trecerea la cele veșnice a bătrânului de la Sfânta Ana, alături de care viețuia, ia hotărârea de a trăi la Kavsokalivia.
Aici află de martiriul prietenului sau, Noul Mucenic Eftimie. După ce a primit vestea trecerii la cele veșnice a prietenului sau Eftimie, decide să se pregătească și el de martiriu.
Primind binecuvântarea părinților și însoțit de monahul Grigorie, pleacă la Constantinopol că să-L mărturisească pe Hristos.
Ajunge în față vizirului și îi mărturisește acestuia că a fost silit să se lepede de Hristos și că a făcut acest lucru numai prin cuvânt.
„Am venit acum, aici, că să-mi iau înapoi vorbele pe care le-am spus atunci, și să-L mărturisesc pe Hristos că singurul Dumnezeu adevărat”, a grăit Ignatie înaintea vizirului.
La auzul acestor cuvinte, vizirul i-a spus:
