Sfântul Mucenic Conon era fiul păstorului Nestor și al soției sale, Nada, amândoi păgâni. Aceștia l-au căsătorit fără voia sa. Înainte de nuntă, lui Conon i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail, sub chipul unui bărbat luminos, care i-a vorbit despre sfânta credință, l-a botezat, l-a împărtășit și l-a însemnat cu semnul Crucii.
Imediat după nuntă, Conon a luat o lumânare, a pus-o sub un vas și a întrebat-o pe soția sa: „Ce este mai bun, lumina sau întunericul?”. Femeia a răspuns firesc „Lumina”, și atunci el a început să-i vorbească despre Hristos și viața veșnică. La fel și părinților lui, cu toții primind credința creștină.
Conon și soția sa au trăit în curăție, ca un frate cu o soră, până când aceasta a murit. La scurt timp, și părinții lui au trecut la cele veșnice.
După moartea soției sale, Conon a trăit ca un adevărat anahoret, fiind un precursor al viețuirii ascetice în lumea creștină. Dumnezeu i-a binecuvântat ostenelile cu darul săvârșirii de minuni și cel al alungării diavolilor. Prin exemplul său, a adus pe mulți păgâni la creștinism.
Dregătorul imperial Magnus care conducea ținutul din provincia Isauria, unde se afla localitatea Vidania a Sfântului Conon, a declanșat o prigoană împotriva creștinilor aflați în teritoriul pe care îl administra, în numele împăratului de la Roma.
În timpul acestei persecuții a fost prins și Sfântul Conon care, nevoind să se lepede de Hristos, a fost supus la chinuri grele. A fost scăpat însă de consătenii săi, care aflând de patimile lui s-au răsculat împotriva lui Magnus și l-au alungat din cetate.
La doi ani după patimile sale, Cuviosul Conon s-a mutat la Domnul, fiind plâns de toată provincia Isauriei.
După înmormântare, casa lui Conon a fost transformată în biserică.
