Prăznuită pe 13 mai, Sfânta Muceniță Glicheria a trăit în secolul al II-lea, numele ei venind de la grecescul „glikos”, care înseamnă „dulce”.
Născută la Roma într-o familie de nobili, ea s-a mutat în cetatea tracă Traianopole după moartea tatălui ei.
Pentru a stăvili dezvoltarea creștinismului, împăratul Antonin (138-161) a trimis poruncă în întreg imperiul că toți cetățenii sunt obligați să aducă jertfe zeilor.
Supunându-se ordinului imperial, guvernatorul Traciei, Sabin, a stabilit o zi pentru cinstirea lui Jupiter, sărbătoarea numindu-se „lampadaforia”, purtare de lumină.
Glicheria a refuzat să se supună și aducă jertfă. Mai mult, la rugăciunile ei, un fulger a lovit statuia lui Jupiter și a distrus-o.
Sabin a poruncit ca fata să fie bătută, aruncată în temniță și lăsată să moară de foame. Însă, un înger venea și îi aducea mâncare.
Temnicerul Laodicius, văzând minunea, s-a declarat creștin în fața guvernatorului. Pentru aceasta, i s-a tăiat capul.
Glicheria a fost aruncată într-un cuptor din care a ieșit nevătămată, apoi a fost dată fiarelor. Acestea nu au vrut însă să o mănânce.
Sfânta s-a rugat atunci lui Dumnezeu să îi ia sufletul, iar Acesta i-a ascultat ruga. Era anul 141.
Moaștele sale, aflate în Insula Lemnos, izvorăsc un mir vindecător.
