Senzațional. Povestea rockerului îndrăgostit de Ceaușescu! Cum a sfârșit satanistul care spunea: Adevăratul comunism este cel mai bun sistem posibil

 

Crime, biserici incendiate, black metal, toate se amestecă în una dintre cele mai ciudate povești din lumea oricum nebună a rock-ului. Iar ”bomboana pe coliva” acestei istorii este admirația eroului principal pentru Nicolae Ceaușescu.

Pentru cei mai mulți ascultători, black metal, trash sau death, cei mai incisivi copii ai rock-ului, înseamnă doar ”muzica drujbelor”, dar adevărul este că vârfurile acestor stiluri de nișă au fost și sunt ași ai instrumentelor, chiar dacă produsul lor e greu de digerat.

Dar nu stilistica ”metalelor grele și foarte grele” e subiectul nostru de astăzi, ci un episod din istoria absolut ieșită din comun a unui grup de tineri care, la începutul anilor ’90, au dus la dincolo de orice limite ale înțelegerii ideea de rebeli.

 

Subsolul Iadului

Erau strânși în jurul unui magazin de viniluri, Helvete/Iadul, în al cărui subsol se țineau reuniunile Cercului Întunecat. În grup erau membrii din mai multe formații de metal-rock, dar personajul central era Oystein Aarseth, care-și alesese pseudonimul Euronymous.

Foto: Euronymous

Practic în acel subsol s-a născut un stil unic, botezat de cei din Cerc ”adevăratul black metal norvegian”, unul dintre cele mai violente din lume .Trupa în jurul căreia se construise totul era Mayhem care, cu formule schimbate, își continuă și astăzi activitatea.

Mayhem a însemnat în anii 1987-1992 nu numai un stil de muzică, dar și unul de viață. Pasul de la adolescenți care cântă prin subsoluri spre un grup cu reguli aproape inițiatice a fost făcut când lui Euronymous i s-a alăturat un tânăr cu vădite probleme mentale, Per Yngve Ohlin, cu numele de scenă ”Dead”.

Foto: Per Yngve Ohlin. Pe scenă, membrii Mayhem urcau de cele mai multe ori machiați, așa cum se vede și în fotografia de deschidere.

Dead ducea, mai ales pe scenă, starea de depresie la extrem. Nu începea concertele fără să ”inhaleze” dintr-o pungă duhoarea unui cadavru de corb, se tăia pe mâini în timpul concertului și stropea cu sânge publicul.

 

Melodiile drujbelor

Pentru a ”localiza” muzica de care vorbim, iată o mostră Mayhem, cu vocalul asigurat de Dead:

Retrași la un moment dat la o fermă de lângă Oslo, pentru a lucra la un album, trupa e lovită de o tragedie. Pe 8 aprilie 1991, Dead se sinucide. Și-a tăiat venele și apoi, cu sângele șiroind, și-a zburat creierii cu o pușcă de vânătoare.

Din acel moment, Mayhem a devenit un mit urban. Se spunea că Oystein, care a găsit trupul, a făcut poze la locul faptei, pe care avea să le folosească la coperta următorului disc, iar membrii trupei ar fi gustat sângele camaradului mort și apoi și-ar fi făcut medalioane din fragmente din craniul său.

Foto: Varg Vikersen

Dacă până la acel moment satanismul era un mod al tinerilor din Cerc de a atrage publicitate, credința avea să fie dusă la alte extreme din momentul în care li se alătură Varg Vikernes. Acesta avea o ”trupă”, Burzum, în care el cânta la toate instrumentele.

Iată o mostră:

Varg avea un stil muzical mult mai elaborat, tehnic, iar în privința satanismului, el a adus Cercului ceea ce numeau ”the real thing”. Varg, ajutat de Oystein și alți membrii ai grupului, a incendiat patru biserici catolice din Norvegia.

Una dintre ele este folosită la ilustrarea unui album Burzum.

Grupul a intrat în atenția poliției, după ce Varg a dat un interviu în care explică faptul că satanismul a fost doar o fază a dezvoltării Cercului. Urma neo-păgânismul, un curent care există și astăzi, printre ”preoții” săi numărîndu-se și Varg. În esență, Varg susținea că pentru nordici creștinarea a însemnat distrugerea rădăcinilor și soluția recăpătării forței era violența și eradicarea tuturor semnelor creștine sau sataniste.

Aflând de declarațiile lui Varg și temându-se că își pierde supremația în Cerc, Oystein dă și el un interviu.

 

Satanistul comunist

Un fragment îl reproducem. Pentru noi, românii, e interesant prin aprecierile rockerului la adresa lui Nicolae Ceaușescu, la nici trei ani de la Revoluție, eveniment intrat în conștiința occidentalilor drept o baie de sânge:

”Reporter: Știu că ești interesat de comunism. Ai fost vreodată în țările comuniste și, dacă da, ce impresii ți-au lăsat?

Euronymous: O perioadă am fost foarte interesat de comunism, mai ales cel din țări ca Albania, Cambogia, Coreea de Nord și altele. Trebuie să spun că am studiat atât de mult încât știu că adevăratul comunism este cel mai bun sistem posibil, dar eu urăsc oamenii și nu îmi doresc ca ei să se simtă bine, aș vrea să îi văd putrezind sub un dictator comunist. Ceaușescu a fost mare, avem nevoie de mai mulți oameni din ăștia, ca și Stalin, Pol Pot. Am fost în Polonia, Ungaria și Cehoslovacia în timpurile vechi și bune și trebuia să ajung și în Albania, dar nu a fost să fie. În Polonia era chiar bine, dar putea fi și mai gri și depresivă. Mi-au plăcut poliția secretă, războiul rece și venerarea dictatorilor. Mi-au plăcut interceptarea și spionarea oamenilor, camerele de tortură din secțiile de poliție și că oamenii dispăreau din senin.

Reporter: Viața voastră este ok? Dacă ai putea schimba ceva ce ar fi?

Euronymous: Da, este aproape ok. Mi-ar plăcea să avem extrem de mulți bani,. Atunci DSP (Deathlike Silence Productions – casa de discuri înființată de Oystern ”Euronymous” Aarsteh n.n.) ar fi o companie mare, am avea puterea din acest segment al muzicii, eu aș locui într-un harem luxos și aș urmări filmulețe cu copiii din Africa murind de foame.”

 

23 de lovituri de cuțit

Așa cum vă dați seama, declarațiile lui sunt menite doar șocului obținut cu orice preț. Euronymous apelează la ele, ca și la întreg arsenalul gotic, satanist sau păgân doar pentru că asta e pe placul publicului său.

De altfel, la puțin timp după acest interviu, el are un șoc, mai ales după ce Varg este arestat pentru incendieri și un alt membru al Mayhem este închis pentru o crimă.

Oystein se mută în Oslo, vrea să înceapă o afacere nouă, după ce a închis magazinul Helvete.

Dar, pe 10 august 1993, Varg pleacă de la locuința sa din Bergen și merge la Oslo. Abia fusese eliberat, din lipsă de probe. Intră în casa lui Oystein și îl lovește cu un cuțit. Rănit, Euronymous reușește să iasă din apartament, dar e ajuns de fostul său prieten și ”executat” cu 23 de lovituri de cuțit.

Varg e arestat și condamnat la 21 de ani de închisoare, pedeapsa maximă în Norvegia. Primește și 8 ani de închisoare pentru incendierea a patru biserici.

În apărarea sa, Varg va spune că îi era teamă că membrii Cercului vor să îl omoare ca să facă un film ”snuff” (mitul urban spune că snuff sunt filmări ale unor crime reale).

Foto: Varg Vikernes, în 2009

În 2009, Varg Vikernes este eliberat. La această oră este stabilit în Franța de unde scrie aproape zilnic manifeste neo-păgâne și mesaje neo-naziste.