Iar că se pricepea stau dovadă cuceririle sale printre care un preşedinte al Franţei şi un prim-ministru englez.
Iată câteva din sfaturile pe care le dădea doamnelor care pofteau să cucerească o inimă bărbătească, dar posedau într-o prea mica măsură minunatul instinct al sexului:
„Femei, fiţi cochete. Numai astfel puteţi să dobândiţi şi să
reţineţi un soţ, sau dacă e nevoie, să părăsiţi un bărbat pentru altul mai bun.
Cochetăria are cu mult mai multă importanţă după căsătorie decât înainte pentru că e mai greu să ţii un bărbat decât să-l câştigi. Dacă nu continui a-l intriga, el îţi va cota sărutările cam la justa lor valoare supraestimând pe ale alteia în favorurile căreia n-a intrat încă.
Bărbatul se crede realist, dar, spre norocul nostru, e un incurabil idealist ce bâjbâie în jurul unei lumi de dragoste creată în întregime de imaginaţia sa”.
Céline Émilie Seurre, cunoscută sub numele de Cécile Sorel, devenită prin căsătorie Contesa de Ségur, s-a născut pe 7 septembrie 1873 la Paris.
Actriță de comedie, se bucura de o mare popularitate și era cunoscută pentru costumele sale extravagante.
A fost atras de teatru la o vârstă fragedă, studiind cu Louis-Arsène Delaunay și Marie Favart.
În 1899, și-a început cariera la Odéon și apoi, în 1901, a devenit membră a Comediei Franceze, unde s-a specializat în interpretarea unui personaj principal cunoscut sub numele de „grande coquette”.
Era deosebit de cunoscută pentru interpretarea lui Célimène în Mizantropul.
În 1904, a devenit a 339-a societară a Comediei Franceze și a rămas la teatru până în 1933.
Deși a fost logodită mult timp cu Whitney Warren, un arhitect american care era rudă cu Vanderbilts, ea s-a căsătorit în cele din urmă cu Contele de Ségur-Lamoignon, strănepot al celebrului Conte de Ségur, care a acționat sub numele Guillaume de Sax.
Erau cunoscuți ca „frumusețea și fiara” și s-au fost separat după cincisprezece ani, dar ea și-a păstrat titlul de contesă pentru tot restul vieții.
În 1909, a avut rolul principal în La Tosca, un film de André Calmettes și Charles Le Bargy. Următorul ei rol de film nu a venit decât în 1937, când a jucat o curtezană în vârstă în „Perlele coroanei” de Sacha Guitry.
În 1950, s-a reconvertit, urmând exemplul contesei originale de Ségur, și și-a făcut jurămintele ca franciscană de ordinul III. A adoptat numele Soeur Cécile de l’Enfant-Jésus și și-a dedicat scrisului.
Un documentar de televiziune despre cariera sa a fost produs în 1965. A murit, pe 3 septembrie 1966 la Trouville-sur-Mer, de pe urma unor complicații din cauza unei fracturi de șold, și a fost îngropată în Cimitirul Montparnasse.
A fost pictată de François Flameng.
