Seceta extremă din Irak a scos la iveală un oraș vechi de peste 3.400 de ani
Se crede că situl arheologic, Kemune, ar fi orașul Zakhiku din epoca bronzului, un centru important al Imperiului Mittani care a domnit între 1550 și 1350 î.Hr. Teritoriul regatului se întindea de la Marea Mediterană până în nordul Irakului, potrivit Ivanei Puljiz, profesor debutant la departamentul de arheologie și asiriologie din Orientul Apropiat de la Universitatea din Freiburg in Breisgau, Germania, și unul dintre directorii proiectului.
Zakhiku a fost scufundat sub ape după ce guvernul irakian a construit barajul Mosul în anii 1980 și de atunci a văzut rareori lumina zilei. După ce Puljiz a auzit că orașul a reapărut, echipa sa s-a grăbit să excaveze situl, deoarece nu se știa când va crește din nou nivelul apei.
„Din cauza presiunii enorme a timpului, am săpat la temperaturi de îngheț, zăpadă, grindină, ploaie, chiar și furtuni, precum și ocazional în zilele însorite, fără să știm când va crește din nou apa și cât timp vom avea la dispoziție”, a declarat Puljiz.
Orașul antic este acum scufundat din nou, dar cercetătorii au reușit să investigheze o mare parte din sit
Un palat fusese deja documentat atunci când orașul a ieșit pentru scurt timp la suprafață în 2018, dar mai multe structuri suplimentare au fost documentate în timpul ultimei săpături. Unele dintre descoperiri includ o fortificație completă cu turnuri și ziduri și o clădire de depozitare înaltă de mai multe etaje. O mare parte din structuri au fost realizate din cărămizi de lut uscate la soare, care în mod normal nu ar rezista bine sub apă, au declarat cercetătorii. Cu toate acestea, Zakhiku a suferit un cutremur în jurul anului 1350 î.Hr., iar părți din zidurile superioare s-au prăbușit și au acoperit clădirile.
Se știu puține lucruri despre străvechii Mittani care au construit orașul, în mare parte din cauza faptului că cercetătorii nu au identificat capitala imperiului sau nu au descoperit arhivele acestora, a declarat Puljiz. Cu toate acestea, anumite artefacte scoase la iveală în timpul ultimelor săpături ar putea ajuta la furnizarea de informații.
Arheologii au găsit cinci vase de ceramică ce conțineau peste 100 de tăblițe cuneiforme din lut, datând după evenimentul cutremurător.
Se crede că acestea sunt din perioada asiriană mijlocie, care a durat între 1350 și 1100 î.Hr. și ar putea face lumină asupra dispariției orașului și a creșterii dominației asiriene în zonă, potrivit unui comunicat de presă.
„Este aproape un miracol faptul că tăblițele cuneiforme realizate din argilă nearsă au supraviețuit atâtea decenii sub apă”, a declarat Peter Pfälzner, profesor de arheologie din Orientul Apropiat la Universitatea din Tübingen și unul dintre directorii săpăturilor.
Tăblițele nu au fost încă descifrate, dar Puljiz a emis ipoteza că acestea aparțineau unei arhive private.
„Sunt curioasă în continuare să văd ce va dezvălui studiul textelor cuneiforme despre soarta orașului și a locuitorilor săi după cutremurul devastator”, a spus ea.
Toate artefactele care au fost excavate, inclusiv tăblițele, sunt adăpostite la Muzeul Național Duhok.
Înainte ca orașul să dispară din nou sub apă, cercetătorii au acoperit ruinele în folii de plastic bine fixate, ținute cu pietre și pietriș. Puljiz speră ca aceste măsuri vor proteja situl antic de eroziunea apei și va preveni dispariția totală a acestuia.
