Cercetătorii cred că seceta a început atunci când uscarea îndepărtatului deșert Sahara a perturbat ploile musonice.
Ani de zile, arheologii care studiază Asia de Sud-Est continentală – o zonă care cuprinde Cambodgia, Laos, Myanmar, Malaezia, Thailanda și Vietnam – au fost mirați de ceea ce ei numesc „mileniile lipsă”, o perioadă cuprinsă între anii 6000 și 4000 de ani î.Hr. cu puține dovezi de așezări umane.
Arheologul de la Universitatea din Pennsylvania Joyce White, coautor al noii lucrări, spune că ea și alții au crezut că acest lucru se datorează faptului că cercetătorii încă nu au identificat locul în care locuiau oamenii din epocă.
Acum, ea crede că așezările ar putea să lipsească deoarece o megasecetă a devastat populațiile și le-a făcut să caute apă în alte părți.
Cercetătorii au descoperit că precipitațiile au fost relativ constante mai mult de 4000 de ani, înainte de a scădea brusc între 5100 și 3500 î. Hr. Acest lucru sugerează că regiunea ar fi fost pustiită de o secetă prelungită, care a durat mai mult de un mileniu, relatează cercetătorii în studiul publicat în Nature Communications, scrie sciencemag.org.
În această perioadă, civilizațiile din Asia de Vest și Orientul Mijlociu au trecut prin tulburări majore, cum ar fi prăbușirea Imperiului Akkadian din Mesopotamia și abandonarea orașelor din Valea Indusului.
