A doua zi, pe 15 septembrie, la orele patru dimineața, tatăl lor, Constantin Poroineanu, mare latifundiar, politician și filantrop, se spânzură, lăsând un bilet de adio în care spune întreaga poveste…
Înainte chemase la el un avocat căruia i-a dictat testamentul prin care lăsa uriașa sa avere orașului Caracal, cu singura dispoziție ca, de Sfinții Constantin și Elena, Primăria să-i facă în fiecare an o colivă.
Ce se întâmplase
Constantin Poroineanu avea deja un fiu, pe Sergiu, când a plecat cu afaceri la Paris. Acolo a avut o aventură cu o franțuzoaică proaspăt părăsită de soț din care a rezultat o fată, Mirabelle.
După ce i-a lăsat din ce să trăiască boierește toată viața, s-a întors la Caracal.
Trec anii și e rândul lui Sergiu să plece la studii la Paris, în 1906.
În orașul luminilor se îndrăgostește de o pariziancă, iar în vara lui 1908 o aduce la Caracal cu gând de însurătoare.
Bona care îl crescuse este izbită de cât de mult semănau Sergiu și Mirabelle. Își bagă nasul mai adânc și descoperă că cei doi amorezi erau frate și soră.
Bona nu poate să-și țină gura și le spune adevărul, ceea ce duce la uriașa tragedie.
Locuitorii din Caracal nu pot să creadă că în cea mai ilustră familie a orașului s-a putut întîmpla așa ceva.
Sunt aduși la București și înmormântați la Bellu. Sergiu, ca sinucigaș, la marginea cimitirului.
Constantin și Mirabelle sub aceeași lespede a mormântului executat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, care lucra pentru Familia Regală a României.
Aceasta e legenda.
O altă variantă
Din cartea ,,Contribuții la biografia lui Constantin Poroineanu”, de Ion D. Tilvănoiu, Floriana Tilvănoiu și Vasile Radian, aflăm, însă, că Poroineanu-tatăl „nu a fost căsătorit niciodată, nu a avut copii. În cimitirul Bellu cei trei frați Poroineanu au unul dintre cele mai frumoase monumente, făcut de Rafaello Romanelli”.
Constantin Poroineanu, născut în 1843 la Târgoviște, a fost avocat, mare proprietar de moșii în Romanați și Dâmbovița.
Mama sa Elena, era fiica paharnicului Ștefan Jianu, mare proprietar in Romanați, iar tatăl sau, Sache Poroineanu, chiar înainte de căsătoria cu Elena, era unul dintre cei mai bogați oameni din județul Dâmbovița.
Deși familia din care provenea avea mari posibilitați materiale, Constantin Poroineanu a facut o parte dintre studiile sale în țară, a devenit avocat intrând apoi în politică în rândurile PNL.
A avut o soră, Eufrosina, erudită care cânta la pian și un frate Sache -colonel de artilerie.
Până în anul 1903, Constantin Poroineanu fusese ales în 10 legislaturi la același colegiu 1 (ales de doua ori aflandu-se în opoziție), reprezentând județul Romanați în Parlamentul României.
Sub semnătura sa, în calitate de secretar, au fost promulgate numeroase legi in cadrul Adunarii deputaților: legea salinelor din 1881, legea pentru înființarea spitalelor rurale votată la 11 iunie 1881 și nu în ultimul rând, legea prin care România ia titlul de Regat, Carol l luând pentru sine și moștenitorii săi titlul de rege (votată în unanimitate la 14 martie 1881).
Constantin Poroineanu a fost interesat și de instituțiile culturale și religioase din Caracal și Romanați.
Filantropul
Având merite deosebite în plan politic, social și cultural, a fost decorat cu steaua și coroana României, cu ordinul Leopold al Belgiei și apărător al independenței Bonaparte, toate în grad de Comandor.
Ca om a fost de o mare modestie, distins și bun cu semenii săi, fiind apreciat deopotriva de țărani și orășeni, generos, a căutat în permanență să-i ajute pe toți cei care, năpastuiți de soartă, au apelat la bunavoința sa.
A sprijinit în fiecare an, împărțind prin primării ajutoare bănești și în natură, pe oamenii din Romanați lipsiți de mijloace materiale, pe copiii săraci și elevii silitori de la gimnaziul din Caracal, acestora din urmă dăruindu-le cărți și haine.
Parcul și testamentul
Prin testament, Constantin Poroineanu a lăsat întrega sa avere comunității din Caracal, 3.100.000 de lei, dintre care 2.150.000 parte imobiliară.
Parcul din Caracal, „bijuteria“ orașului, este una dintre moștenirile lăsate prin testament de Constantin Poroineanu, Primăriei.
Executat de arhitecţii peisagişti francezi Pinard şi Rédont, „Parcul de cultură şi odihnă“ are drept model Cişmigiul bucureştean, executat tot după planurile francezilor.
Se întinde pe o suprafaţă de 25,5 ha, din care circa 16 ha reprezintă vegetaţie, diferenţa fiind ocupată de alei şi monumente de artă, stadion de fotbal şi terenuri de handbal, lac de agrement cu o insulă, amenajat pe cursul râului Gologan şi alte dotări edilitare.
Bustul
În 1925, deputatul de Romanaţi I.D. Ianculescu ia iniţiativa turnării în bronz a unui bust al lui Constantin Poroineanu, deoarece până atunci, aşa cum citim în ziarul „Romanaţul“, nr.17 din 5 aprilie 1915, cârmuitorii oraşului, persoane cu „concepţii strâmbe“ şi „suflete mici“ nu găsesc de cuvinţă să-i ridice „un falnic monument“ celui care şi-a lăsat toată averea (trei milioane de lei) oraşului Caracal, „îndemnat de iubirea care în tot timpul a purtat-o pentru fiii Romanaţului, unde foarte mulţi ani a fost reprezentantul lor în Sfatul ţării.“
Soclul cu bustul în bronz al „marelui filantrop şi om de bine“ a fost înălţat în anul 1928 în locul unde în prezent se află monumentul „EVOCARE 1848“.
După anul 1945 bustul a fost distrus, fiind refăcut de reprezentanţii municipalităţii în anul 2008 şi amplasat pe latura de sud la intrarea principală a parcului.
