Schema simplă a îngenuncherii avocaților români

 

Iuliu Crăcană este un istoric specializat în studierea abuzurilor comise prin intermediul Justiției în anii comunismului. Câteva fragmente din lucrările sale au mai apărut în Evenimentul Istoric și Evenimentul Zilei. Pentru astăzi am ales un episod cu adevărat tulburător. Un scurt istoric al îngenuncherii avocaților.

Avocații au fost pentru orice regim o piedică în a folosi Justiția pentru a scăpa de adversari, iar fiecare sistem a avut metodele sale de a scăpa de ei sau de a îi transforma în spectatori ai execuției clienților.

Succesiunea de acte normative prin care comuniștii au desființat barourile, transformându-le

în colegii, au impus condiții arbitrare pentru acceptarea în profesie, cum ar fi originea sănătoasă sau susținerea ”evoluției democratice”, pentru ca apoi să-i treacă definitiv în subordinea ministrului Justiției este o lecție de cum poți câștiga sute, mii de procese prin câteva reglementări legislative. Faci legea și apoi nimeni nu ți se mai opune orice faci sau ceri în instanțe.

Efectele acelor ani se resimt și astăzi, e drept, tot mai puțin, pe toate palierele Justiției, acuzare, apărare, judecată.

 

Extras din studiul Drept și Justiție în România comunistă, publicat în Caietele CNSAS:

 

Anii `50- epurările avocaţilor

 

După preluarea puterii politice de către partidul comunist, principala sarcină a

justiţiei „populare” a fost aceea de a sprijini comunizarea României. Represiunea

politică cu mijloace judiciare şi aplicarea dreptului de tip nou necesitau înlocuirea

juriştilor care profesaseră în regimurile politice anterioare cu jurişti a căror origine

socială sănătoasă garanta formarea unui corp profesional fidel regimului comunist.

Alături de celelalte profesii participante la actul de justiţie, profesia de avocat a cunoscut

modificări majore. Deşi, în esenţa sa, meseria avocatului a rămas aceea de apărător al

intereselor clientului său, în noul sistem politic i s-au rezervat momente în care trebuia

să abjure de la misiunea sa. În cadrul proceselor politice, chiar şi atunci când acestea

erau mascate sub legile dreptului comun, rolul avocatului trebuia să fie doar unul

formal, care să simuleze apărarea.

Având în vedere că puteau încurca desfăşurarea „normală” a unui proces, pe

parcursul preluării puterii partidul comunist a luat măsuri pentru eliminarea vechilor avocaţi, obişnuiţi să îşi apere cu adevărat clienţii. Încă de la începutul anului 1946 s-au înfiinţat în România comisii de epurare care, în urma unor „procese”, îi concediau din barouri pe cei care colaboraseră cu „hitlerismul”, cu „legionarii”, cu „cei vinovaţi de dezastrul ţării”. De multe ori înfiinţate ad-hoc, aceste comisii au epurat avocaţi recunoscuţi ai vremii, unul dintre primii epuraţi fiind Istrate Micescu37, în februarie 1946.

 

Scurt istoric al legării avocaților de glie

 

 

Cea mai importantă măsură prin care s-a dorit epurarea masivă a avocaţilor a

fost, însă, adoptarea Legii nr. 3 din 17 ianuarie 1948 care a desfiinţat Barourile şi a

înfiinţat Colegiile de Avocaţi din România. În aceste colegii au fost primiţi doar aceia

care au primit aprobare din partea unor comisii dominate de comunişti care judecau

cererile fără citarea părţilor. Legea prevedea că nu vor fi înscrişi în colegii decât avocaţii

şi apărătorii care au exercitat în mod efectiv profesiunea de avocat sau de apărător, au

avut această profesiune ca principală sursă de existenţă, care au exercitat-o în mod

demn şi care n-au manifestat atitudini anti-democratice în viaţa lor publică sau

profesională. Intenţia declarată a fost ca, în corpul profesional al avocaţilor să fie

păstraţi doar avocaţii mediocri şi docili şi care nu puneau probleme din punct de vedere

politic.

Cu toate acestea, procentul reprimirii în noile organisme a fost în general de

peste 70%. De exemplu, prin desfiinţarea Baroului Argeş, au fost excluşi din corp 48 de

avocaţi şi admişi în Colegiu 36. Epurarea produsă prin această lege pe criterii

preponderent politice nu a slăbit însă presiunea pusă pe noii membri ai colegiului, teama

de a-şi pierde dreptul de a profesa fiind parte a complexului terorii impus de noul regim

politic.

Prin Decretul nr. 39 din 14 februarie 1950 s-a dat o nouă reglementare

profesiunii de avocat, Colegiile de avocaţi trecând sub îndrumarea şi controlul

Ministerului Justiţiei, devenind astfel, aşa cum au şi fost denumite, „organe auxiliare ale

justiţiei”.

Subordonarea totală şi nemijlocită a corpului avocaţilor a avut loc prin Decretul

nr. 61 din 1951, care prevedea trecerea sub îndrumarea şi controlul Ministerului Justiţiei

a caselor de asigurări şi pensii ale avocaţilor.

Suspiciunea cu care, totuşi, statul comunist a privit pe tot parcursul anilor ’50

colegiile de avocaţi care erau considerate „focare” de unde se împrăştiau diferite

zvonuri cu caracter duşmănos, unde se comentau acţiunile partidului şi guvernului care

„se interpretau în chip fals şi duşmănos”, a fost determinantă pentru acţiunile organelor

Securităţii care au dus o intensă muncă de informare pentru a descoperi „elementele

duşmănoase” care „se identificau cu fostele personalităţi politice din timpurile

regimurilor burghezo-moşiereşti”, „foşti moşieri”, foste „unelte ale patronilor” etc.

 

 

Ministrul Justiției, vătaful apărătorilor

 

 

Ulterior era implicat responsabilul de cadre al Justiţiei care deţinea diverse mijloace

pentru a „curăţa” colegiile de avocaţi. Cea mai simplă modalitate de eliminare din Colegiu a „elementelor duşmănoase” era aceea de a le răpi posibilitatea de a exercita

mai departe funcţia de avocat pe motiv că, în ultimul timp, colegiul avocaţilor din

respectiva localitate nu mai oferea posibilităţi de câştig pentru toţi, urmând ca

elementele care trebuiau să fie scoase afară, să fie tocmai acele „elemente duşmănoase”.

Decretul nr. 281 din 21 iulie 1954 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în

Republica Populară Româna stabilea la art. 1 că „avocatura în Republica Populară

Româna are sarcina de a acorda asistenţa juridică populaţiei, instituţiilor, organizaţiilor şi

întreprinderilor, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legale şi al întăririi

legalităţii populare”. Decretul prevedea puteri discreţionare ale ministrului Justiţiei în

raport cu avocaţii: era forul suprem în materie disciplinară, putea să anuleze deciziile cu

privire la primirile în colegiu, putea anula deciziile Consiliului Central al Colegiilor de

Avocaţi din R.P.R şi ale consiliilor colegiilor de avocaţi, precum şi ale organelor

acestora, sub motivul că nu sunt conforme cu legea şi cu interesele obşteşti. Bineînţeles

că rareori era nevoie să se ajungă la un astfel de nivel, colegiile de avocaţi îşi făceau

treaba foarte bine sub conducerea locală a partidului.

 

Avocatura, o profesie nesigură

 

Oricine va manifesta un oarecare interes asupra situaţiei generale a avocatului în

regimul comunist va remarca lipsa de stabilitate profesională nemaiîntâlnită în istorie a

acestei profesii. Între 1947 şi 1960 orice avocat putea fi „radiat” din corp în urma unei

reclamaţii oarecare. Totodată, putea fi chemat şi reţinut de miliţie, procuratură sau

securitate fără vreo formă legală, intimidarea unui avocat pe aceste căi, înaintea judecării

unui proces în care atitudinea acestuia deranja, fiind practicată de aceste organe în mod

frecvent.

Documentul care urmează reprezintă un raport întocmit de organele locale ale

Securităţii şi trimis la centru. După ce au identificat toate elementele duşmănoase din

Colegiul avocaţilor Bacău, Securitatea a întreprins măsurile necesare pe plan local

pentru eliminarea lor. În acest sens, a luat legătura cu organele locale de partid şi cu

conducerea colegiului care i-au dat afară pe motiv de restrângere de personal. Spre

surprinderea tuturor, Ministerul Justiţiei a infirmat hotărârea colegiului avocaţilor din

Bacău şi a ordonat reprimirea celor 11 avocaţi, dispunând ca ei să fie „scoşi” conform

prevederilor legale, în speţă prin comisia de disciplină.

Cum „manifestările duşmănoase” erau greu de probat în faţa comisiei de

disciplină, probele constând în note ale informatorilor Securităţii, Direcţiunea Regională

a Securităţii Statului Bacău cerea să se repete procedura, astfel încât cei în cauză să fie

scoşi automat din colegiu, printr-o nouă plafonare a numărului avocaţilor şi să se

verifice „cine anume” de la Ministerul Justiţiei a hotărât infirmarea deciziei comisiei.

Radiografie a stării de spirit care domnea în rândul breslei avocaţilor la

începutul anilor `50, documentul este relevant pentru înţelegerea realităţilor vremii:

ascultarea posturilor de radio occidentale ca sursă de informare, antisemitismul din

interiorul breslei (nu trecuse decât un deceniu de când evreii fuseseră epuraţi din

barouri  fără manifestări semnificative de protest şi de solidarizare din partea avocaţilor

români (avocaţii evrei au fost reprimiţi după 23 august 1944), colaborarea dintre

comisiile disciplinare şi Securitate.

 

 

Anexa, documentul din arhive:

 

Direcţiunea Regională a Securităţii Statului Bacău

Nr. 33/381 8 febr 1951

prin curier

Către

Direcţiunea Generală a Securităţii Statului

Raportăm spre ştiinţă următoarele:

Colegiul avocaţilor din oraşului Bacău, este unul din puţinele colegii din ţară în

care nu s-a făcut o purificare adâncă a elementelor duşmănoase, fapt care a făcut ca,

treptat, treptat, el să devină un focar de unde se împrăştiau diferite zvonuri cu caracter

duşmănos, unde se comentau toate acţiunile Partidului şi Guvernului nostru, se

interpretau în chip fals şi duşmănos.

Din intensificarea acţiunii noastre informative, am reuşit să identificăm toate

elementele duşmănoase din colegiul avocaţilor din Bacău, elemente care la orice pas

căutau ca prin discuţiile şi comentariile lor să compromită acţiunile întreprinse de

regimul nostru democratic. În repetate rânduri noi am căutat ca, pe plan local, să

rezolvăm această problemă, cu ajutorul responsabilului de cadre al Justiţiei, să curăţim

colegiul avocaţilor din Bacău de elementele duşmănoase, care se identifică cu fostele

personalităţi politice din timpurile regimurilor burghezo-moşiereşti, foşti moşieri, foste

unelte ale patronilor etc.

Deşi responsabilul de cadre al justiţiei de pe lângă Curtea de Apel din oraşul

Bacău a arătat Ministerului de Justiţie adevărata situaţie din cadrul Colegiul avocaţilor

din Bacău, totuşi de la Bucureşti nu s-a dat un rezultat precis tergiversându-se situaţia

existentă, ajungându-se în momentul de faţă la cele pe care le vom raporta mai jos.

În acest scop s-a luat legătura cu Regionala P.M.R. Bacău şi în ziua de 13

Decembrie 1950, Comisia Interimară a Colegiului avocaţilor din Bacău în baza

articolului 59 din Decretul Lege nr. 39/I/1950 a hotărât scoaterea din colegiu a unui

număr de 11 avocaţi, cu toţii elemente duşmănoase regimului democratic, cu

nenumărate manifestări. Motivul acestei restructurări a fost că numărul de avocaţi

pledanţi din colegiu, nu mai corespund necesităţilor de apărare a justiţiabililor, că în

urma operaţiunilor de raionare, colegiul nu mai poate garanta posibilităţi de câştig

pentru toţi avocaţii înscrişi.

În urma acestei decizii au rămas nerepartizaţi următorii avocaţi:

1. Goilav Toma

2. Haifler Lupu

3. Capril Eugen

4. Floareş Alexandru

5. Racoviţă Eduard

6. Apostol Gheorghe

7. Ţintă Neculai

8. Pascalini Alexandru

9. Paraschiv Ştefan

10. Dinescu Horia

11. Dimitriu Traian

În urma acestui fapt numitul Pavelescu Virgil, Preşedinte al Tribunalului Bacău

într-o discuţie cu numitul Chersin Avram şi Leibu Matilda primul preşedinte al

colegiului Bacău şi a doua responsabilă de cadre al justiţiei, a afirmat că „această acţiune

este împotriva liniei Partidului, că el nu poate fi de acord cu această acţiune şi că în

urma acestui fapt s-a creat un puternic antisemitism, datorită faptului că între numărul

de avocaţi scoşi din colegiu există numai un singur evreu”.

Ministrul Justiţiei însă prin Ordinul nr. 116.434 din 8 ianuarie 1951 a infirmat

hotărârea colegiului avocaţilor din Bacău şi ordonă colegiului de a reprimi cei 11 avocaţi

care fuseseră scoşi, dispunând ca aceştia să fie scoşi conform prevederilor legale, adică

prin comisia de disciplină, lucru care îngreunează această operaţie, deoarece nu

întotdeauna şi în prezentul caz în majoritate, manifestările lor pot fi date pe faţă.

Faţă de situaţia de mai sus responsabila de cadre a început strângerea

materialului necesar scoaterii din colegiu a celor în cauză, lucru care merge destul de

greu dat fiind manifestările lor avute în cercuri foarte restrânse sau faţă de acei care sunt

informatorii noştri.

În şedinţa din ziua de 7 februarie 1951, Comisia interimară a Colegiului

Avocaţilor din Bacău a hotărât reprimirea lor în colegiu, conform ordinului Ministerului

de Justiţie, în afară de numitul Goilav Toma care fiind moşier, a fost eliminat în baza

unui articol special.

În cele ce urmează vom raporta toate manifestările duşmănoase ale celor 11

avocaţi care au fost propuşi pentru eliminarea din colegiu.

Racoviţă Eduard fost de nenumărate ori deputat şi senator în parlamentele

burgheze preşedinte al partidului liberal tătărcean (sic) de după 23 august 1944 are în

mod permanent manifestări antisovietice şi antiguvernamentale luând în derâdere

acţiunile Guvernului şi a Partidului nostru, colportează tot ce se emite de la posturile de

radio imperialiste. Astfel încă din anul 1945, în ziua de 26 August, în timp ce populaţia

din oraşul Bacău făcea o primire entuziastă unei unităţi româneşti care se întorcea

glorioasă de pe frontul împotriva Germaniei hitleriste, strigând în cor „Trăiască Armata

democratică” el aflându-se în calitatea de Vicepreşedinte al filialei ARLUS Bacău, s-a

exprimat cu cuvintele: „Ce Armată democratică? Ce armată antifascistă? Nimeni nu

poate schimba nimic de pe faţa pământului, azi aşa, mâine aşa, Armata română şi nimic

mai mult”.

În ziua de 3 Nov. 1949 a respins cu un gest sfidător de a subscrie pentru Casa

Scânteii spunând: Eu nu subscriu nimic deoarece nu am nimic cu Scânteia voastră. Cu

această ocazie i s-a restituit înapoi o sută de lei care i se strânsese din cota lunară.

În ziua de 11 Februarie 1950 a afirmat că a ascultat radio Londra la a cărei

emisiune a spus că poporul american şi englez în prezent nu mai vrea pace ci vrea

război.

În ziua de 6 martie 1950 vorbind despre lipsa de pe piaţă a unora dintre

alimente, numitul Racoviţă a spus: „cum vrei să fie alimente dacă totul merge în Rusia,

în curând ne vor lua şi pielea de pe noi, dar mult nu vom mai putea sta cu mâinile la

spate.”

În ziua de 1 Aprilie 1950 a ţinut o adevărată pledoarie cu ocazia morţii lui Leon

Blum cu care ocazie a ponegrit conducătorii Partidului comunist din Franţa şi în general

conducătorii lagărului democratic (sic).

În ziua de 28 Aprilie 1951 a afirmat în mod deschis că ascultă cu regularitate

posturile de radio imperialiste care au emisiuni speciale pentru români.

În ziua de 21 august 1950 s-a declarat în mod deschis că nu este de acord ca

oraşului Braşov să i se dea numele de Stalin „deoarece nu este just”.

În ziua de 29 octombrie 1950 s-a declarat foarte bucuros când a auzit că în

Coreea înaintează americanii iar comuniştii mănâncă bătaie.

În ziua de 11 octombrie 1950 a afirmat că prin oraş nu se mai afişează hârtii

deoarece în Coreea comuniştii mănâncă bătaie.

În ziua de 21 Decembrie 1951 după ce s-a eliminat din colegiu avocaţii el a

spus: „În alte ţări şi în alte timpuri aveai măcar dreptul la grevă dar acum, nu mai ai

nimic” în felul acesta exprimând dorinţa ca ceilalţi avocaţi care rămăseseră în colegiu să

facă grevă de protest împotriva acestui act ilegal.

Tot în legătură cu problema scoaterii din colegiu a celor 11 avocaţi a spus că nu

este altceva decât o prigoană a evreilor împotriva creştinilor şi în consecinţă a devenit şi

el antisemit.

Manifestările de mai sus sunt numai o parte din cele ce le are zilnic numitul

Racoviţă Eduard. Nu i s-a putut întocmi dosar pentru încadrare în U.M. deoarece este

în vârstă de peste 75 de ani, însă în fişele ce s-au întocmit pentru foştii parlamentari

burghezi, s-a cerut arestarea sa40.

Numitul Apostol Gheorghe, un element cu manifestări făţiş duşmănoase,

ascultător frecvent al posturilor de radio imperialiste, urăşte de moarte conducătorii

Partidului şi Guvernului nostru.

Astfel, în ziua de 29 noiembrie 1949 faţă de informatorul nostru s-a exprimat

că nu se va putea împăca niciodată cu ideile distrugătoare ale comunismului care

înăbuşe orice iniţiativă constructivă. În continuare a afirmat că datorită comunismului

ţara noastră se află într-o nemaipomenită stare de sărăcie.

În ziua de 16 Martie 1950 a spus că la O.N.U. America a propus Uniunii

Sovietice un pact de neagresiune pe timp de 20 de ani, iar Uniunea Sovietică nu l-a

aprobat pentru că nu şi-a dat seama că va fi lovită la propriile ei graniţe şi toţi

comuniştii vor avea soarta pe care şi-o merită.

În ziua de 22 Noiembrie 1950 a afirmat că comuniştii s-au organizat foarte bine

pe întreg globul pământesc dar nu se poate ca să rămână în permanenţă aşa.

În ziua de 6 Noiembrie 1950 a afirmat că grâul nostru se vinde pe pieţele

străine numai cu scopul de a menţine preţul rublei. În continuare a afirmat că toate

lipsurile şi nevoile noastre se datorează ruşilor care sug în mod sistematic ţările de

democraţie populară.

În ziua de 18 Noiembrie 1959 a spus că la O.N.U. are loc o întrevedere secretă

între reprezentanţii americani şi englezi, conferinţa are ca scop de a pune la punct

delegaţia sovietică. În continuare discutând despre războiul din Coreea a spus: „Cu

toate că chinezii au atacat trupele naţiunilor unite totuşi va veni timpul în curând se va

trece prin ei ca prin brânză”.

În ziua de 2 Decembrie 1950 a afirmat că o serie de ţărani din regiunea Bacău sau

răsculat împotriva regimului care le impune ca să facă gospodării colective împotriva

voinţei lor.

Manifestările de mai sus nu sunt decât o parte din cele pe care le are

susnumitul, dar cu toate acestea nu i s-a putut întocmi dosar pentru încadrare în U.M.

deoarece este în vârstă de peste 75 de ani.

Numitul Ţintă Neculai, un duşman neîmpăcat al regimului democratic,

ascultător al posturilor de radio imperialiste pe care le comentează cu regularitate,

colportează zvonurile tendenţioase şi reacţionare.

În ziua de 5 Ianuarie 1950 în timp ce informatorul nostru se uita la portretul lui

Mao-Tse-Dun el s-a exprimat cu cuvintele: „sunt simpatici chinezii ăştia, chiar şi

chinezii din ţară de la noi”, în felul acesta desconsiderând conducătorii Partidului şi ai

regimului nostru după zicala veche reacţionară „eşti un chinez” epitet care se atribuia

acelora care erau incapabili.

În ziua de 18 martie 1950 vorbind despre unele lipsuri temporare a unor

articole de consum de pe piaţă faţă de informatorul nostru a spus: cum vrei să fie

alimente când totul merge la răsărit la bunii noştri vecini care iau totul.

În ziua de 6 Septembrie 1950 faţă de informatorul nostru a spus: „Nu ştiu ce

dar eu nu pot să sufăr pe acei care spun tovarăş şi asta cred că se întâmplă pentru că nu

pot suferi nici cuvântul în sine de tovarăş”. În continuare apoi a spus: „nu voiu

pronunţa niciodată acest cuvânt”.

În ziua de 14 Octombrie 1950 într-o discuţie avută cu informatorul nostru a

spus că populaţia din întreaga ţară este revoltată împotriva regimului comunist de astăzi

dar că nu mai este mult timp şi vom scăpa de cei care ne conduc astăzi ţara.

În ziua de 18 Ianuarie 1951 susnumitul faţă de informatorul nostru a spus că a

fost la Bucureşti unde a intervenit pentru „nedreptatea” care i s-a făcut şi a auzit că în

mod precis vor surveni mari evenimente politice care nu pot decât să ne bucure.

Susnumitului nu i s-a putut întocmi dosar pentru încadrare în U.M. deoarece

este bătrân şi nu corespunde.

Numitul Capril Eugen fost moşier, pentru manifestările sale i s-a întocmit dosar

pentru încadrare în U.M. care a fost înaintat la D.R.S. Iaşi.

Dinescu Horia ne este semnalat că în ziua de 11 Ianuarie 1951 faţă de

informatorul nostru a spus: că scoaterea afară din colegiu a unui aşa de mare număr de

români şi numai un singur evreu dovedeşte care este scopul acestei acţiuni, acela de a

rămâne numai evrei în colegiu. A afirmat apoi că aşteaptă timpurile când se va scălda în

sângele comuniştilor care l-au făcut să sufere.

Susnumitul fiindu-ne semnalat cu manifestări duşmănoase şi pe a doua linie

informativă, s-au luat măsuri de a i se întocmi dosar pentru încadrare în U.M.

Numitul Haifler Lupu a fost unealtă credincioasă a marilor fabricanţi Isvoranu

et. comp. În permanenţă se află în cercul elementelor reacţionare unde se discută şi se

colportează ştirile posturilor de radio imperialiste.

Numitul Traian Dimitriu pentru manifestările sale duşmănoase la adresa

regimului democratic i se întocmeşte în prezent dosar pentru încadrare în U.M.

Susnumitul a fost la o nuntă într-o comună din Regiunea Bacău cu care ocazie a

ţinut un toast în care a atacat în cuvinte regimul democratic.

Din cele de mai sus rezultă în mod categoric că aceste elemente cu atitudini

permanente duşmănoase la adresa regimului actual, nu merită a avea calitatea de avocat

în barou şi de a-şi câştiga în acest mod existenţa, în timp ce îşi bat joc de realizările

Partidului nostru. Măsura luată de către Comisia Interimară a Colegiului avocaţilor din

Bacău, măsură care a fost infirmată de către Ministerul de Justiţie, trebuie considerată ca

o acţiune cu scop constructiv, care nu avea alt scop decât acela de a li se răpi

posibilitatea de a folosi colegiul avocaţilor ca o oficină de comentarii duşmănoase şi

răspândirea de svonuri tendenţioase.

Faţă de metoda indicată se către Ministerul de Justiţie adică aceea de a elimina

avocaţii în cauză pe baza manifestărilor duşmănoase care să fie date în vileag de către

comisia de disciplină a Colegiului Avocaţilor, Direcţiunea noastră va furniza materialul

care se va putea culege în aşa fel ca să nu se deconspire sursele noastre informative din

cadrul colegiului.

În prezent în urma şedinţei de reprimire care a avut loc în ziua de 7 februarie

1951, cei în cauză au luat o atitudine de sfidare a organelor politice iar în rândurile lor

semnalăm comentarii în sensul că „tot ei sunt mai tari” şi că nimeni nu le va putea face

nimic.

Faţă de cele expuse mai sus vă rugăm a de a vedea cine anume de la Ministerul

de Justiţie a hotărât infirmarea deciziei Comisiei Interimare a Colegiului Avocaţilor din

Bacău, hotărâre ce a fost luată în mod legal, motivul care a fost pus la baza eliminării

celor 11 din colegiu fiind deasemeni destul de just.

De asemeni rugăm ca Ministerul de Justiţie să ia o hotărâre concretă care să

ducă la scoaterea automată a celor în cauză afară din colegiu, printr-o nouă plafonare a

avocaţilor din Baroul Bacău, sau prin oricare decizie în acest sens.

Lt. Col. de Securitate

C. Câmpeanu

Cpt. de Securitate

Triponescu I.