Avocații au fost pentru orice regim o piedică în a folosi Justiția pentru a scăpa de adversari, iar fiecare sistem a avut metodele sale de a scăpa de ei sau de a îi transforma în spectatori ai execuției clienților.
Succesiunea de acte normative prin care comuniștii au desființat barourile, transformându-le
în colegii, au impus condiții arbitrare pentru acceptarea în profesie, cum ar fi originea sănătoasă sau susținerea ”evoluției democratice”, pentru ca apoi să-i treacă definitiv în subordinea ministrului Justiției este o lecție de cum poți câștiga sute, mii de procese prin câteva reglementări legislative. Faci legea și apoi nimeni nu ți se mai opune orice faci sau ceri în instanțe.
Efectele acelor ani se resimt și astăzi, e drept, tot mai puțin, pe toate palierele Justiției, acuzare, apărare, judecată.
Extras din studiul Drept și Justiție în România comunistă, publicat în Caietele CNSAS:
Anii `50- epurările avocaţilor
După preluarea puterii politice de către partidul comunist, principala sarcină a
justiţiei „populare” a fost aceea de a sprijini comunizarea României. Represiunea
politică cu mijloace judiciare şi aplicarea dreptului de tip nou necesitau înlocuirea
juriştilor care profesaseră în regimurile politice anterioare cu jurişti a căror origine
socială sănătoasă garanta formarea unui corp profesional fidel regimului comunist.
Alături de celelalte profesii participante la actul de justiţie, profesia de avocat a cunoscut
modificări majore. Deşi, în esenţa sa, meseria avocatului a rămas aceea de apărător al
intereselor clientului său, în noul sistem politic i s-au rezervat momente în care trebuia
să abjure de la misiunea sa. În cadrul proceselor politice, chiar şi atunci când acestea
erau mascate sub legile dreptului comun, rolul avocatului trebuia să fie doar unul
formal, care să simuleze apărarea.
Având în vedere că puteau încurca desfăşurarea „normală” a unui proces, pe
parcursul preluării puterii partidul comunist a luat măsuri pentru eliminarea vechilor avocaţi, obişnuiţi să îşi apere cu adevărat clienţii. Încă de la începutul anului 1946 s-au înfiinţat în România comisii de epurare care, în urma unor „procese”, îi concediau din barouri pe cei care colaboraseră cu „hitlerismul”, cu „legionarii”, cu „cei vinovaţi de dezastrul ţării”. De multe ori înfiinţate ad-hoc, aceste comisii au epurat avocaţi recunoscuţi ai vremii, unul dintre primii epuraţi fiind Istrate Micescu37, în februarie 1946.
Scurt istoric al legării avocaților de glie
Cea mai importantă măsură prin care s-a dorit epurarea masivă a avocaţilor a
fost, însă, adoptarea Legii nr. 3 din 17 ianuarie 1948 care a desfiinţat Barourile şi a
înfiinţat Colegiile de Avocaţi din România. În aceste colegii au fost primiţi doar aceia
care au primit aprobare din partea unor comisii dominate de comunişti care judecau
cererile fără citarea părţilor. Legea prevedea că nu vor fi înscrişi în colegii decât avocaţii
şi apărătorii care au exercitat în mod efectiv profesiunea de avocat sau de apărător, au
avut această profesiune ca principală sursă de existenţă, care au exercitat-o în mod
demn şi care n-au manifestat atitudini anti-democratice în viaţa lor publică sau
profesională. Intenţia declarată a fost ca, în corpul profesional al avocaţilor să fie
păstraţi doar avocaţii mediocri şi docili şi care nu puneau probleme din punct de vedere
politic.
Cu toate acestea, procentul reprimirii în noile organisme a fost în general de
peste 70%. De exemplu, prin desfiinţarea Baroului Argeş, au fost excluşi din corp 48 de
avocaţi şi admişi în Colegiu 36. Epurarea produsă prin această lege pe criterii
preponderent politice nu a slăbit însă presiunea pusă pe noii membri ai colegiului, teama
de a-şi pierde dreptul de a profesa fiind parte a complexului terorii impus de noul regim
politic.
Prin Decretul nr. 39 din 14 februarie 1950 s-a dat o nouă reglementare
profesiunii de avocat, Colegiile de avocaţi trecând sub îndrumarea şi controlul
Ministerului Justiţiei, devenind astfel, aşa cum au şi fost denumite, „organe auxiliare ale
justiţiei”.
Subordonarea totală şi nemijlocită a corpului avocaţilor a avut loc prin Decretul
nr. 61 din 1951, care prevedea trecerea sub îndrumarea şi controlul Ministerului Justiţiei
a caselor de asigurări şi pensii ale avocaţilor.
Suspiciunea cu care, totuşi, statul comunist a privit pe tot parcursul anilor ’50
colegiile de avocaţi care erau considerate „focare” de unde se împrăştiau diferite
zvonuri cu caracter duşmănos, unde se comentau acţiunile partidului şi guvernului care
„se interpretau în chip fals şi duşmănos”, a fost determinantă pentru acţiunile organelor
Securităţii care au dus o intensă muncă de informare pentru a descoperi „elementele
duşmănoase” care „se identificau cu fostele personalităţi politice din timpurile
regimurilor burghezo-moşiereşti”, „foşti moşieri”, foste „unelte ale patronilor” etc.
Ministrul Justiției, vătaful apărătorilor
Ulterior era implicat responsabilul de cadre al Justiţiei care deţinea diverse mijloace
pentru a „curăţa” colegiile de avocaţi. Cea mai simplă modalitate de eliminare din Colegiu a „elementelor duşmănoase” era aceea de a le răpi posibilitatea de a exercita
mai departe funcţia de avocat pe motiv că, în ultimul timp, colegiul avocaţilor din
respectiva localitate nu mai oferea posibilităţi de câştig pentru toţi, urmând ca
elementele care trebuiau să fie scoase afară, să fie tocmai acele „elemente duşmănoase”.
Decretul nr. 281 din 21 iulie 1954 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în
Republica Populară Româna stabilea la art. 1 că „avocatura în Republica Populară
Româna are sarcina de a acorda asistenţa juridică populaţiei, instituţiilor, organizaţiilor şi
întreprinderilor, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legale şi al întăririi
legalităţii populare”. Decretul prevedea puteri discreţionare ale ministrului Justiţiei în
raport cu avocaţii: era forul suprem în materie disciplinară, putea să anuleze deciziile cu
privire la primirile în colegiu, putea anula deciziile Consiliului Central al Colegiilor de
Avocaţi din R.P.R şi ale consiliilor colegiilor de avocaţi, precum şi ale organelor
acestora, sub motivul că nu sunt conforme cu legea şi cu interesele obşteşti. Bineînţeles
că rareori era nevoie să se ajungă la un astfel de nivel, colegiile de avocaţi îşi făceau
treaba foarte bine sub conducerea locală a partidului.
Avocatura, o profesie nesigură
Oricine va manifesta un oarecare interes asupra situaţiei generale a avocatului în
regimul comunist va remarca lipsa de stabilitate profesională nemaiîntâlnită în istorie a
acestei profesii. Între 1947 şi 1960 orice avocat putea fi „radiat” din corp în urma unei
reclamaţii oarecare. Totodată, putea fi chemat şi reţinut de miliţie, procuratură sau
securitate fără vreo formă legală, intimidarea unui avocat pe aceste căi, înaintea judecării
unui proces în care atitudinea acestuia deranja, fiind practicată de aceste organe în mod
frecvent.
Documentul care urmează reprezintă un raport întocmit de organele locale ale
Securităţii şi trimis la centru. După ce au identificat toate elementele duşmănoase din
Colegiul avocaţilor Bacău, Securitatea a întreprins măsurile necesare pe plan local
pentru eliminarea lor. În acest sens, a luat legătura cu organele locale de partid şi cu
conducerea colegiului care i-au dat afară pe motiv de restrângere de personal. Spre
surprinderea tuturor, Ministerul Justiţiei a infirmat hotărârea colegiului avocaţilor din
Bacău şi a ordonat reprimirea celor 11 avocaţi, dispunând ca ei să fie „scoşi” conform
prevederilor legale, în speţă prin comisia de disciplină.
Cum „manifestările duşmănoase” erau greu de probat în faţa comisiei de
disciplină, probele constând în note ale informatorilor Securităţii, Direcţiunea Regională
a Securităţii Statului Bacău cerea să se repete procedura, astfel încât cei în cauză să fie
scoşi automat din colegiu, printr-o nouă plafonare a numărului avocaţilor şi să se
verifice „cine anume” de la Ministerul Justiţiei a hotărât infirmarea deciziei comisiei.
Radiografie a stării de spirit care domnea în rândul breslei avocaţilor la
începutul anilor `50, documentul este relevant pentru înţelegerea realităţilor vremii:
ascultarea posturilor de radio occidentale ca sursă de informare, antisemitismul din
interiorul breslei (nu trecuse decât un deceniu de când evreii fuseseră epuraţi din
barouri fără manifestări semnificative de protest şi de solidarizare din partea avocaţilor
români (avocaţii evrei au fost reprimiţi după 23 august 1944), colaborarea dintre
comisiile disciplinare şi Securitate.
Anexa, documentul din arhive:
Direcţiunea Regională a Securităţii Statului Bacău
Nr. 33/381 8 febr 1951
prin curier
Către
Direcţiunea Generală a Securităţii Statului
Raportăm spre ştiinţă următoarele:
Colegiul avocaţilor din oraşului Bacău, este unul din puţinele colegii din ţară în
care nu s-a făcut o purificare adâncă a elementelor duşmănoase, fapt care a făcut ca,
treptat, treptat, el să devină un focar de unde se împrăştiau diferite zvonuri cu caracter
duşmănos, unde se comentau toate acţiunile Partidului şi Guvernului nostru, se
interpretau în chip fals şi duşmănos.
Din intensificarea acţiunii noastre informative, am reuşit să identificăm toate
elementele duşmănoase din colegiul avocaţilor din Bacău, elemente care la orice pas
căutau ca prin discuţiile şi comentariile lor să compromită acţiunile întreprinse de
regimul nostru democratic. În repetate rânduri noi am căutat ca, pe plan local, să
rezolvăm această problemă, cu ajutorul responsabilului de cadre al Justiţiei, să curăţim
colegiul avocaţilor din Bacău de elementele duşmănoase, care se identifică cu fostele
personalităţi politice din timpurile regimurilor burghezo-moşiereşti, foşti moşieri, foste
unelte ale patronilor etc.
Deşi responsabilul de cadre al justiţiei de pe lângă Curtea de Apel din oraşul
Bacău a arătat Ministerului de Justiţie adevărata situaţie din cadrul Colegiul avocaţilor
din Bacău, totuşi de la Bucureşti nu s-a dat un rezultat precis tergiversându-se situaţia
existentă, ajungându-se în momentul de faţă la cele pe care le vom raporta mai jos.
În acest scop s-a luat legătura cu Regionala P.M.R. Bacău şi în ziua de 13
Decembrie 1950, Comisia Interimară a Colegiului avocaţilor din Bacău în baza
articolului 59 din Decretul Lege nr. 39/I/1950 a hotărât scoaterea din colegiu a unui
număr de 11 avocaţi, cu toţii elemente duşmănoase regimului democratic, cu
nenumărate manifestări. Motivul acestei restructurări a fost că numărul de avocaţi
pledanţi din colegiu, nu mai corespund necesităţilor de apărare a justiţiabililor, că în
urma operaţiunilor de raionare, colegiul nu mai poate garanta posibilităţi de câştig
pentru toţi avocaţii înscrişi.
În urma acestei decizii au rămas nerepartizaţi următorii avocaţi:
1. Goilav Toma
2. Haifler Lupu
3. Capril Eugen
4. Floareş Alexandru
5. Racoviţă Eduard
6. Apostol Gheorghe
7. Ţintă Neculai
8. Pascalini Alexandru
9. Paraschiv Ştefan
10. Dinescu Horia
11. Dimitriu Traian
În urma acestui fapt numitul Pavelescu Virgil, Preşedinte al Tribunalului Bacău
într-o discuţie cu numitul Chersin Avram şi Leibu Matilda primul preşedinte al
colegiului Bacău şi a doua responsabilă de cadre al justiţiei, a afirmat că „această acţiune
este împotriva liniei Partidului, că el nu poate fi de acord cu această acţiune şi că în
urma acestui fapt s-a creat un puternic antisemitism, datorită faptului că între numărul
de avocaţi scoşi din colegiu există numai un singur evreu”.
Ministrul Justiţiei însă prin Ordinul nr. 116.434 din 8 ianuarie 1951 a infirmat
hotărârea colegiului avocaţilor din Bacău şi ordonă colegiului de a reprimi cei 11 avocaţi
care fuseseră scoşi, dispunând ca aceştia să fie scoşi conform prevederilor legale, adică
prin comisia de disciplină, lucru care îngreunează această operaţie, deoarece nu
întotdeauna şi în prezentul caz în majoritate, manifestările lor pot fi date pe faţă.
Faţă de situaţia de mai sus responsabila de cadre a început strângerea
materialului necesar scoaterii din colegiu a celor în cauză, lucru care merge destul de
greu dat fiind manifestările lor avute în cercuri foarte restrânse sau faţă de acei care sunt
informatorii noştri.
În şedinţa din ziua de 7 februarie 1951, Comisia interimară a Colegiului
Avocaţilor din Bacău a hotărât reprimirea lor în colegiu, conform ordinului Ministerului
de Justiţie, în afară de numitul Goilav Toma care fiind moşier, a fost eliminat în baza
unui articol special.
În cele ce urmează vom raporta toate manifestările duşmănoase ale celor 11
avocaţi care au fost propuşi pentru eliminarea din colegiu.
Racoviţă Eduard fost de nenumărate ori deputat şi senator în parlamentele
burgheze preşedinte al partidului liberal tătărcean (sic) de după 23 august 1944 are în
mod permanent manifestări antisovietice şi antiguvernamentale luând în derâdere
acţiunile Guvernului şi a Partidului nostru, colportează tot ce se emite de la posturile de
radio imperialiste. Astfel încă din anul 1945, în ziua de 26 August, în timp ce populaţia
din oraşul Bacău făcea o primire entuziastă unei unităţi româneşti care se întorcea
glorioasă de pe frontul împotriva Germaniei hitleriste, strigând în cor „Trăiască Armata
democratică” el aflându-se în calitatea de Vicepreşedinte al filialei ARLUS Bacău, s-a
exprimat cu cuvintele: „Ce Armată democratică? Ce armată antifascistă? Nimeni nu
poate schimba nimic de pe faţa pământului, azi aşa, mâine aşa, Armata română şi nimic
mai mult”.
În ziua de 3 Nov. 1949 a respins cu un gest sfidător de a subscrie pentru Casa
Scânteii spunând: Eu nu subscriu nimic deoarece nu am nimic cu Scânteia voastră. Cu
această ocazie i s-a restituit înapoi o sută de lei care i se strânsese din cota lunară.
În ziua de 11 Februarie 1950 a afirmat că a ascultat radio Londra la a cărei
emisiune a spus că poporul american şi englez în prezent nu mai vrea pace ci vrea
război.
În ziua de 6 martie 1950 vorbind despre lipsa de pe piaţă a unora dintre
alimente, numitul Racoviţă a spus: „cum vrei să fie alimente dacă totul merge în Rusia,
în curând ne vor lua şi pielea de pe noi, dar mult nu vom mai putea sta cu mâinile la
spate.”
În ziua de 1 Aprilie 1950 a ţinut o adevărată pledoarie cu ocazia morţii lui Leon
Blum cu care ocazie a ponegrit conducătorii Partidului comunist din Franţa şi în general
conducătorii lagărului democratic (sic).
În ziua de 28 Aprilie 1951 a afirmat în mod deschis că ascultă cu regularitate
posturile de radio imperialiste care au emisiuni speciale pentru români.
În ziua de 21 august 1950 s-a declarat în mod deschis că nu este de acord ca
oraşului Braşov să i se dea numele de Stalin „deoarece nu este just”.
În ziua de 29 octombrie 1950 s-a declarat foarte bucuros când a auzit că în
Coreea înaintează americanii iar comuniştii mănâncă bătaie.
În ziua de 11 octombrie 1950 a afirmat că prin oraş nu se mai afişează hârtii
deoarece în Coreea comuniştii mănâncă bătaie.
În ziua de 21 Decembrie 1951 după ce s-a eliminat din colegiu avocaţii el a
spus: „În alte ţări şi în alte timpuri aveai măcar dreptul la grevă dar acum, nu mai ai
nimic” în felul acesta exprimând dorinţa ca ceilalţi avocaţi care rămăseseră în colegiu să
facă grevă de protest împotriva acestui act ilegal.
Tot în legătură cu problema scoaterii din colegiu a celor 11 avocaţi a spus că nu
este altceva decât o prigoană a evreilor împotriva creştinilor şi în consecinţă a devenit şi
el antisemit.
Manifestările de mai sus sunt numai o parte din cele ce le are zilnic numitul
Racoviţă Eduard. Nu i s-a putut întocmi dosar pentru încadrare în U.M. deoarece este
în vârstă de peste 75 de ani, însă în fişele ce s-au întocmit pentru foştii parlamentari
burghezi, s-a cerut arestarea sa40.
Numitul Apostol Gheorghe, un element cu manifestări făţiş duşmănoase,
ascultător frecvent al posturilor de radio imperialiste, urăşte de moarte conducătorii
Partidului şi Guvernului nostru.
Astfel, în ziua de 29 noiembrie 1949 faţă de informatorul nostru s-a exprimat
că nu se va putea împăca niciodată cu ideile distrugătoare ale comunismului care
înăbuşe orice iniţiativă constructivă. În continuare a afirmat că datorită comunismului
ţara noastră se află într-o nemaipomenită stare de sărăcie.
În ziua de 16 Martie 1950 a spus că la O.N.U. America a propus Uniunii
Sovietice un pact de neagresiune pe timp de 20 de ani, iar Uniunea Sovietică nu l-a
aprobat pentru că nu şi-a dat seama că va fi lovită la propriile ei graniţe şi toţi
comuniştii vor avea soarta pe care şi-o merită.
În ziua de 22 Noiembrie 1950 a afirmat că comuniştii s-au organizat foarte bine
pe întreg globul pământesc dar nu se poate ca să rămână în permanenţă aşa.
În ziua de 6 Noiembrie 1950 a afirmat că grâul nostru se vinde pe pieţele
străine numai cu scopul de a menţine preţul rublei. În continuare a afirmat că toate
lipsurile şi nevoile noastre se datorează ruşilor care sug în mod sistematic ţările de
democraţie populară.
În ziua de 18 Noiembrie 1959 a spus că la O.N.U. are loc o întrevedere secretă
între reprezentanţii americani şi englezi, conferinţa are ca scop de a pune la punct
delegaţia sovietică. În continuare discutând despre războiul din Coreea a spus: „Cu
toate că chinezii au atacat trupele naţiunilor unite totuşi va veni timpul în curând se va
trece prin ei ca prin brânză”.
În ziua de 2 Decembrie 1950 a afirmat că o serie de ţărani din regiunea Bacău sau
răsculat împotriva regimului care le impune ca să facă gospodării colective împotriva
voinţei lor.
Manifestările de mai sus nu sunt decât o parte din cele pe care le are
susnumitul, dar cu toate acestea nu i s-a putut întocmi dosar pentru încadrare în U.M.
deoarece este în vârstă de peste 75 de ani.
Numitul Ţintă Neculai, un duşman neîmpăcat al regimului democratic,
ascultător al posturilor de radio imperialiste pe care le comentează cu regularitate,
colportează zvonurile tendenţioase şi reacţionare.
În ziua de 5 Ianuarie 1950 în timp ce informatorul nostru se uita la portretul lui
Mao-Tse-Dun el s-a exprimat cu cuvintele: „sunt simpatici chinezii ăştia, chiar şi
chinezii din ţară de la noi”, în felul acesta desconsiderând conducătorii Partidului şi ai
regimului nostru după zicala veche reacţionară „eşti un chinez” epitet care se atribuia
acelora care erau incapabili.
În ziua de 18 martie 1950 vorbind despre unele lipsuri temporare a unor
articole de consum de pe piaţă faţă de informatorul nostru a spus: cum vrei să fie
alimente când totul merge la răsărit la bunii noştri vecini care iau totul.
În ziua de 6 Septembrie 1950 faţă de informatorul nostru a spus: „Nu ştiu ce
dar eu nu pot să sufăr pe acei care spun tovarăş şi asta cred că se întâmplă pentru că nu
pot suferi nici cuvântul în sine de tovarăş”. În continuare apoi a spus: „nu voiu
pronunţa niciodată acest cuvânt”.
În ziua de 14 Octombrie 1950 într-o discuţie avută cu informatorul nostru a
spus că populaţia din întreaga ţară este revoltată împotriva regimului comunist de astăzi
dar că nu mai este mult timp şi vom scăpa de cei care ne conduc astăzi ţara.
În ziua de 18 Ianuarie 1951 susnumitul faţă de informatorul nostru a spus că a
fost la Bucureşti unde a intervenit pentru „nedreptatea” care i s-a făcut şi a auzit că în
mod precis vor surveni mari evenimente politice care nu pot decât să ne bucure.
Susnumitului nu i s-a putut întocmi dosar pentru încadrare în U.M. deoarece
este bătrân şi nu corespunde.
Numitul Capril Eugen fost moşier, pentru manifestările sale i s-a întocmit dosar
pentru încadrare în U.M. care a fost înaintat la D.R.S. Iaşi.
Dinescu Horia ne este semnalat că în ziua de 11 Ianuarie 1951 faţă de
informatorul nostru a spus: că scoaterea afară din colegiu a unui aşa de mare număr de
români şi numai un singur evreu dovedeşte care este scopul acestei acţiuni, acela de a
rămâne numai evrei în colegiu. A afirmat apoi că aşteaptă timpurile când se va scălda în
sângele comuniştilor care l-au făcut să sufere.
Susnumitul fiindu-ne semnalat cu manifestări duşmănoase şi pe a doua linie
informativă, s-au luat măsuri de a i se întocmi dosar pentru încadrare în U.M.
Numitul Haifler Lupu a fost unealtă credincioasă a marilor fabricanţi Isvoranu
et. comp. În permanenţă se află în cercul elementelor reacţionare unde se discută şi se
colportează ştirile posturilor de radio imperialiste.
Numitul Traian Dimitriu pentru manifestările sale duşmănoase la adresa
regimului democratic i se întocmeşte în prezent dosar pentru încadrare în U.M.
Susnumitul a fost la o nuntă într-o comună din Regiunea Bacău cu care ocazie a
ţinut un toast în care a atacat în cuvinte regimul democratic.
Din cele de mai sus rezultă în mod categoric că aceste elemente cu atitudini
permanente duşmănoase la adresa regimului actual, nu merită a avea calitatea de avocat
în barou şi de a-şi câştiga în acest mod existenţa, în timp ce îşi bat joc de realizările
Partidului nostru. Măsura luată de către Comisia Interimară a Colegiului avocaţilor din
Bacău, măsură care a fost infirmată de către Ministerul de Justiţie, trebuie considerată ca
o acţiune cu scop constructiv, care nu avea alt scop decât acela de a li se răpi
posibilitatea de a folosi colegiul avocaţilor ca o oficină de comentarii duşmănoase şi
răspândirea de svonuri tendenţioase.
Faţă de metoda indicată se către Ministerul de Justiţie adică aceea de a elimina
avocaţii în cauză pe baza manifestărilor duşmănoase care să fie date în vileag de către
comisia de disciplină a Colegiului Avocaţilor, Direcţiunea noastră va furniza materialul
care se va putea culege în aşa fel ca să nu se deconspire sursele noastre informative din
cadrul colegiului.
În prezent în urma şedinţei de reprimire care a avut loc în ziua de 7 februarie
1951, cei în cauză au luat o atitudine de sfidare a organelor politice iar în rândurile lor
semnalăm comentarii în sensul că „tot ei sunt mai tari” şi că nimeni nu le va putea face
nimic.
Faţă de cele expuse mai sus vă rugăm a de a vedea cine anume de la Ministerul
de Justiţie a hotărât infirmarea deciziei Comisiei Interimare a Colegiului Avocaţilor din
Bacău, hotărâre ce a fost luată în mod legal, motivul care a fost pus la baza eliminării
celor 11 din colegiu fiind deasemeni destul de just.
De asemeni rugăm ca Ministerul de Justiţie să ia o hotărâre concretă care să
ducă la scoaterea automată a celor în cauză afară din colegiu, printr-o nouă plafonare a
avocaţilor din Baroul Bacău, sau prin oricare decizie în acest sens.
Lt. Col. de Securitate
C. Câmpeanu
Cpt. de Securitate
Triponescu I.
