Până în 1979, legea irlandeză a interzis importul și vânzarea de anticoncepționale.
Într-un dosar juridic din 1973, McGee v. Procurorul General, Curtea Supremă a Irlandei a stabilit că utilizarea anticoncepționalelor este acoperită de dreptul constituțional la intimitatea căsniciei.
Constrâns de puternicele forțe conservatoare din societatea irlandeză, în special Biserica Romano-Catolică, guvernul a ezitat să modifice legea pentru a pune în aplicare decizia Curții. Mai multe proiecte de legi au fost respinse.
În 1979, ministrul irlandez al Sănătății, Charles Haughey, a depus un proiect de lege prin care limita aprovizionarea legală cu contraceptive la „scopuri de planificare familiară bona fide”.
Aprobată în noiembrie 1980, Legea Sănătății (Planificării Familiale) prevedea ca anticoncepționalele să poată fi comercializate de farmaciștii înregistrați legal clienților cu o rețetă medicală valabilă.
Însă, chiar și așa, o parte a societății irlandeze a considerat legea prea strictă.
În următorii câțiva ani, s-a creat un curent pentru a face anticoncepționalele și mai accesibile. Acesta a provocat rupturi grave în interiorul și exteriorul Dail, camera principală a Parlamentului irlandez.
În timp ce guvernul dezbătea propunerile de modificare, conducerea Bisericii Catolice a lansat un val de reacții de protest, avertizând că accesul neîngrădit la contraceptive va încuraja decăderea morală a Irlandei, ducând la creșterea numărului de copii ilegitimi, la creșterea numărului de avorturi și la răspândirea bolilor venerice.
În ajunul votului de la începutul lui 1985, arhiepiscopul de Dublin a declarat că, dacă va fi aprobată, noua lege va arunca Irlanda pe un „tobogan al degradării umane”.
Unii politicieni au primit chiar și amenințări pentru a nu vota actul normativ.
Pe 20 februarie 1985, o coaliție dintre partidele Fine Gael și Laburist, condusă de dr. Garret FitzGerald, a înfrânt opoziția partidului conservator Fianna Fail cu 83 de voturi la 80.
Noua lege a permis ca anticoncepționalele non-medicale (prezervativele și spermicidele) să devină accesibile fără rețetă tututor persoanelor cu vârsta peste 18 ani, în farmacii.
De asemenea, a autorizat distribuirea acestor anticoncepționale la cabinetele medicilor, la spitale și la clinicile de planificare familială.
Continua totuși să rămână ilegală publicitatea la contraceptive, iar folosirea pilulelor de control al nașterii era în continuare restrictivă.
Votul din 20 februarie 1985 a reprezentat un punct major de cotitură în istoria Irlandei: prima înfrângere a Bisericii Catolice într-o bătălie directă cu guvernul, pe o chestiune de legislație socială.
A alunecat Irlanda pe „toboganul degradării morale”, așa cum avertizau acum trei decenii și jumătate liderii catolici?
Destul să spunem că fosta țară conservatoare, aflată sub ocrotirea Sfântului Patrick, este acum la un pas de a legaliza eutanasia. O lege în acest sens („Dying with Dignity Bill”) se află în faza finală a dezbaterilor în Parlamentul de la Dublin.
