„E singura foaie care duce la mântuire pe toţi fără deosebire. Apare odată pe lună sub direcţia unui comitet de redacţie cu preţul de 4 cor pe ½ an.
Prea stimaţii aboneţi vechi necosotind numerii de până acum vor primi foaia (de acum înainte regulat) până în luna iunie.
Acei aboneţi vechi, care nu voesc foaia, sunt rugaţi a trinite preţul de pe un cvartal, 2 coroane, cu înapoierea numărului acestuia.
Cerem scuze pentru întârziere! Cu distinsă stimă: Redacţia şi editura”.
Ţop scria sub titlul Orizontul politic:
„Orizontul politic s-a strâmtat. Iarna în urma răcelei toate lucrurile şi organice şi anorganice se contractează. Aceasta-i bucurie pentru cei ce iubesc locurile strâmte.
Politicianii încă se se retrag într-un colţ mai călduros al terenului politic, la masa verde ori în familie şi e mare satisfacţia aceluia, care şi-a găsit de cu vreme osul de ros.
Ar fi bine, dacă ar roade ei oasele şi cealaltă parte ar ajunge acelora pe spatele cărora se ridică. Soarta însă vrea altucum să fie.
Prin clicăriile ce stăpânesc spiritele oamenilor, aceştia îşi prădează libertatea, fericirea şi nutreţul şi astfel rămâne cu o prostie şi cu o pagubă mai mult în sarcina lor, pe care ei n-o mai simt”.
Sub titlul Orizontul literar, Satir scria:
„Peste tot se observă o resignaţie întru a mai recunoaşte de poet pe vreunul dintre versificatorii ce îşi urmează calea lor sigură spre mortalitate, ceeace se poate întâmpla şi cu poeţii, cari îşi umflă prea tare bombaticismul, vreau zic, beşica de săpun, cât de unsuroasă să fie, tot nimica se alege din ea.
Este un soi de scriitori, cari în tot anul repetează aceleaşi fraze teribile. Azi însă acelea fac impresia de fraze drăguţe, nevinovate.
Va trece şi sezonul comediilor şi teatrul tot nu se face, cum se va realiza atunci în epoca clasicismului, ce va să vie?”
Sub titlul Sociologie, erau date următoarele cugetări:
Tot omul ar trebui să practizeze cel puţin patru ani ateismul.
Dumnezeu există de fapt, fiindcă e materia cea mai fină, care se arată prin idee, care încă e materie.
Şi rău trebue să faci, ca să-ţi câştigi de lucru.
Dumnezeu şi lumea s-au făcut unul pe altul.
Dumnezeu e libertatea reacţiunii fără hotar.
Scopul omului nu rezidă în naţionalitate, ci în moralitate. Statul nu trebue să aibă bază naţională, ci numai morală.
