Deși minoritari ca număr printre locuitorii celor Treisprezece Colonii, insurgenții îl sfidaseră pe regele Angliei, George al III-lea, proclamându-și unilateral independența pe 4 iulie, în anul precedent.
Primele ciocniri între insurgenți și trupele engleze, susținute de loialiști, se soldaseră cu înfrângeri sau cu victorii mărunte pentru independentiști.
Însă talentul strategic al lui George Washington, comandantul armatei insurgenților, și sprijinul tinerilor nobili liberali veniți din Europa, precum marchizul francez La Fayette, vor schimba cursul evenimentelor.
În timpul verii anului 1777, generalul englez Howe intră în Philadelphia și apoi încearcă să facă joncțiunea cu generalul Burgoyne, care venea din Canada cu 5000 de soldați.
Însă acesta din urmă, avansând pe un teren dificil, cu legăturile tăiate de bazele de aprovizionare, se trezește cu pericolul ca trupele să-i moară de foame, drept care se predă la Saratoga generalului Gates (foto).
Efectul psihologic este imens în America de Nord, la fel ca în Europa.
Unii dintre francezi sesizează oportunitatea de a-și lua revanșa asupra perfidului Albion după dezastruosul Tratat de la Paris (1763). Este și cazul contelui de Vergennes, ministru de Externe al lui Ludovic al XVI-lea, încă de la venirea acestuia pe tron.
Pe 6 februarie 1778, profitând de venirea lui Turgot în fruntea Finanțelor franceze, Vergennes semnează un acord comercial cu Benjamin Franklin, „înțeleptul din Philadelphia”, care reprezenta insurgenții la Paris.
Acest tratat are o importanță istorică uriașă, deoarece consfințește recunoașterea de către Franța a Statelor Unite ale Americii.
Un al doilea tratat, semnat în aceeași zi, promite americanilor ajutorul Franței în lupta împotriva Coroanei engleze.
Spania și Olanda, care aveau și ele de luat o revanșă împotriva Angliei, își manifestă și ele sprijinul pentru Patrioții lui George Washington.
Cu ajutorul flotei franceze, al voluntarilor lui La Fayette și al corpului expediționar al lui Rochambeau, insurgenții vor putea învinge Anglia.
