Puterea este exercitată de trei apropiați ai celui ucis cu un an în urmă: Octavian, strănepotul lui Cezar, Marc Antoniu, locotenentul lui, și Lepidus, șeful statului major.
După un veac de războaie civile, la Roma se înfruntă două partide:
– Optimates – patricieni, reprezentanți ai aristocrației care doresc menținerea instituțiilor republicane și consolidarea autorității Senatului, care le asigură puterea și onorurile. Cel mai ilustru reprezentant al lor a fost Sylla;
– Populares – și ei aristocrați, consideră că Roma a devenit prea importantă pentru a continua să fie condusă ca un oraș oarecare. Ei preconizează reforme pentru a câștiga sprijinul plebei. Principalii reprezentanți ai partidului au fost Marius și Cezar.
Opoziția senatorilor republicani a dus la asasinarea lui Cezar pe 15 martie 44 î.Hr. Dar simpatia de care se bucură în rândul poporului continuă să fie foarte mare. Ucigașii săi au fugit din Roma, speriați de mânia populară.
În încercarea de a readuce pacea, Senatul, la îndemnul lui Cicero, decide pe 17 martie 44 î.Hr. abolirea dictaturii și grațierea asasinilor.
La funeraliile lui Cezar, pe 20 martie, Marc Antoniu, în vârstă de 40 de ani, se prezintă mulțimii ca locotenentul și mâna dreaptă a acestuia, foarte atent să-și creeze o imagine cât mai bună în fața poporului.
Senatorii se tem că Antoniu își va asuma succesiunea dictatorului, împiedicând astfel restaurare autorității senatoriale.
Același mare trăgător de sfori, Cicero, îi convinge pe colegii senatori să sprijine un rival împotriva lui Marc Antoniu, pentru a diviza partida cezariană.
Rivalul este identificat în persoana lui Octavian,strănepot al lui Cezar pe care acesta îl declarase fiu adoptiv cu un an înainte de a fi asasinat.
Fin politician în ciuda vârstei sale fragede (20 de ani), acesta își ia numele de Cezar Octavian și se prezintă ca moștenitor al dictatorului asasinat.
El își formează o armată privată, cu ajutorul bunului și bogatului său prieten, Mecena. Profitând și de averea moștenită de la Cezar, împarte bani în stânga și în dreapta, asigurându-și sprijinul senatorilor și simpatia poporului.
Pentru a bloca ascensiunea lui Marc Antoniu, Senatul pune la cale o coaliție monstruoasă, din care făceau parte Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar, și asasinii acestuia – Brutus, care ocupa Macedonia, Cassius, care se afla pe punctul de a ocupa Siria, și Sextus Pompei, fiul marelui Pompei, amiral al flotei.
Pe 21 aprilie 43, Marc Antoniu este înfrânt de această coaliție aproape de Modena și se retrage în Galia pentru a-și reface forțele.
Octavian, șeful coaliției, profită de victorie pentru a reclama în Senat titlul de consul, însă senatorii se tem că acest lucru le-ar mina autoritatea și refuză, pretextând tinerețea acestuia.
Octavian nu se lasă. Mobilizează opt legiuni și mărșăluiește asupra Romei, fiind ales consul de către popor pe 9 august 43.
Senatorii sunt nevoiți să îi acorde puteri extraordinare.
În acest moment, vine spre Roma armata refăcută a lui Marc Antoniu, sprijinit de Marc Lepidus (30 de ani), fostul șef de stat major al lui Cezar.
Pentru Octavian, situația militară devine critică, scrie Herodote. În Apus, el trebuie să facă față rivalului său, Marc Antoniu, iar la Răsărit șefilor republicani Brutus și Cassius, asasinii lui Cezar.
Toată lumea se teme că războaiele civile vor reizbucni.
Însă, la Bologna, Octavian îi convinge pe Antoniu și Lepidus să pună capăt luptelor și să își împartă puterea. Se revine astfel la formula triumviratului, care îi reunise pentru scurt timp la guvernare, cu 15 ani în urmă, pe Cezar, Pompei și Crassus.
Ajungând la Roma cu armatele lor, ei își iau titlul oficial „tres viri rei publicae constituendae” și își împart posesiunile.
Triumvirii își asumă cinci ani de putere absolută pentru a reinstaura ordinea. La fel ca pe vremea lui Sylla, ei proscriu partida republicană, acuzată de complot împotriva lui Cezar.
Se fac liste negre și se pun recompense pe capetele proscrișilor. În schimb, celor care i-ar ajuta li se rezerva pedeapsa cu moartea.
În acest val de represiune își găsesc moartea 130 de senatori, printre care și oratorul sforar Cicero, care săvârșise greșeala de a i se opune lui Marc Antoniu.
