Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > S-a sinucis după ce s-a întors la Paris din România, în timp de lucra la Manualul perfectei fericiri
Articole online

S-a sinucis după ce s-a întors la Paris din România, în timp de lucra la Manualul perfectei fericiri

După ce a primit cetățenia franceză în 1938, fiind stabilit la Paris din 1933, a participat la mișcarea de rezistență, ca scriitor și luptător.

În ianuarie 1946 revine în România, unde este întâmpinat cu mare simpatie. Reîntors la Paris, se sinucide în același an, la 8 aprilie, în timp ce lucra la un manual al perfectei fericiri.

La zece ani de la moarte, prietenii francezi îi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 și 1965, tânărul grup de literați „Pont de l’épée” îi adună într-un volum poemele inedite.

În 1972, la editura Minerva din București apar, sub îngrijirea lui Sașa Pană, două volume de Poeme alese.

Poetul avangardist Ilarie Voronca, pseudonim al lui Eduard Marcus, s-a născut la Brăila, la 31 decembrie 1903.

A urmat în oraşul natal primele clase secundare la Liceul Nicolae Bălcescu, apoi Liceul Pedagogic din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1921, şi în continuare Facultatea de Drept din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1924.

Debutează în 1922, în Sburătorul literar, cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar.

La numai un an de la apariția volumului de debut, Restriști, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul.

Publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP, din care apare un singur număr.

Colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral.

Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial și tehnic probează orientarea poetului în această etapă.

În 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendință în scrisul lui Voronca.

Poetul părăsește constructivismul și intră în sfera de influență a suprarealismului, mișcare concretizată prin onirismul imaginii.

Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susținut și el nu încetinește nici după stabilirea poetului în Franța, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viața literară din România.

După această dată, creația sa aparține spațiului literar de adopție: L’Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc.

Revenit de la Paris în 1929, este angajat, până în 1931, la Direcţia Presei din Consiliul de Miniştri. A frecventat cenaclul lui Eugen Lovinescu.

Foto: Ilarie Voronca și Victor Brauner

 

 

 

Registration

Aici iti poti reseta parola