În mai 2015, în sfârșit, istoricul britanic Robert Henderson a descoperit întâmplător o fotografie a femeii, în timp ce căuta în arhivele naționale ale Federației Ruse date despre revoluționarul Vladimir Burțev.
Pentru Henderson, nu există nici o îndoială că tânăra cu trăsături blânde, care pozează cu privirea pierdută, cu părul prins în coc și îmbrăcată într-o rochie sobră de culoare închisă, cu guler din dantelă albă, este chiar Apolinaria Jakubova, după cum a declarat pentru Der Spiegel:
„Sunt absolut convins că este Jakubova. Numele ei a fost scris de mână pe spatele fotografiei.”
Născută în 1870, în provincia Vologda, în același an cu Lenin, Apolinaria merge la Sankt Petersburg la vârsta de 20 de ani, pentru a studia matematica și fizica, devenind apoi profesoară.
În această perioadă îl cunoaște pe Lenin, cu care împărtășește aceleași păreri revoluționare. Relațiile lor devin mai strânse în 1895. Vladimir o alinta Kubocika, sau Lirocika.
Nu există vreo dovadă materială că Lenin i-a cerut mâna. Mai mult, istoricii sunt de acord că Apolinaria Jakubova nu i-a acceptat avansurile.
În aceeași perioadă, Lenin o cunoaște pe cea care îi va deveni soție, militanta bolșevică Nadejda Krupskaia (foto jos).
Față de aceasta, Lenin nu se va mai arăta atât de drăgăstos: i se va adresa doar cu apelativul „ryba” (pește), neîndoios din cauza ochilor săi rotunzi.
Fotografia alb-negru a Apolinariei Jakubova a fost făcută probabil într-un lagăr din Siberia, unde tânăra revoluționară fusese închisă din cauza activității ei politice. Ea a reușit să evadeze și să emigreze la Londra, unde a reluat legătura cu Lenin și cu soția acestuia.
Apolinaria Jakubova se mărită și se întoarce în Rusia cu bărbatul ei în 1908. Din acest an, informațiile despre ea se pierd. Potrivit unor surse, ea ar muri în 1913 sau în 1917.
Lenin s-a consolat începând cu 1913 în brațele franțuzoaicei comuniste Inès Armand foto jos), pe care o cunoaște în Polonia, lângă Cracovia, unde se exilase cu soția sa.
Potrivit unui portret realizat de săptămînalul francez L’Express, iubirea tainică a lui Lenin pentru Inès Armand a fost unul dintre secretele cel mai bine păstrate ale Uniunii Sovietice:
„Vreme de 70 de ani, corespondența intimă dintre Lenin și amanta sa Inès a fost unul dintre secretele istorice cel mai bine ascunse ale URSS. Motivul? Nimic nu trebuia să știrbească imaginea unui Lenin în același timp școlar model, revoluționar ideal și soț perfect, vehiculată de propagandă, și a unei Inès prezentată în manualele de istorie drept o simplă tovarășă de luptă a lui Lenin. Și astăzi, scrisorile cele mai intime ale celor doi sunt păstrate într-un fond secret al Institutului al arhivelor Institutului pentru Marxism-Leninism.”
Potrivit unui documentar apărut în săptămânalul elvețian Le Temps, și Inès a avut parte de un nume de alint: „Blonina”, derivat din cuvântul „blon”, denumirea în poloneză a câmpului, aluzie la locurile din jurul Cracoviei pe unde cei doi îndrăgostiți se plimbau.
