Pentru că au refuzat să se închine idolilor și au mărturist că sunt creștini, li s-a tăiat capul.
Înainte de a trece la cele veșnice, au rostit cu toții această rugăciune: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru pentru noi, pentru rudeniile noastre și prieteni și pentru toată patria, ca să scape din întunericul necunoștinței și cu ochi curați să vadă buna credință, să Te cunoască pe Tine, Lumina cea adevărată, O! Împărate veșnic”.
Sfântul Naum de Ohrida fost unul din ucenicii Sfinților Chiril și Metodie. A trăit între anii 830 – 910. În anul 867 sau 868 este hirotonit preot în Roma.
Potrivit aghiografiei Sfinților Chiril și Metodie, scrisă de către Sfântul Clement al Ohridei, Sfântul Naum a ajutat celor dintâi în lucrarea lor misionară întreprinsă în Moravia Superioară.
Sfântul Naum este unul dintre întemeietorii Școlii de Literatură din Pliska, unde a și lucrat între anii 886-893.
După ce Sfântul Clement a fost hirotonit episcop în Drembica – Velika în anul 893, Sfântul Naum a continuat lucrarea lui Clement în Școala Literară din Ohrida.
În anul 905, Sfântul Naum a întemeiat Mănăstirea de lângă Lacul Ohrida, care, mai târziu, îi va purta numele și Sfintele sale Moaște.
S-a ostenit mai ales cu tălmăcirea Sfintei Scripturi și a celorlalte cărți bisericești din limba greacă în cea slavonă. Sfântul a adormit în întâia jumătate a secolului al X-lea.
Moaștele sale făcătoare de minuni uimesc și astăzi prin mulțimea minunilor pe care le lucrează, mai cu seama vindecări de boli grele, îndeosebi nebunia.
Sursa: crestinortodox.ro
