Românca de mare ispravă căreia i s-a spus domnișoară până la 42 de ani. La mulți ani!

 

Ziua mea de naștere și noaptea de Revelion sunt singurele momente din an în care nu pot să mă fac că nu observ că timpul trece. Nu se pune problema să-mi ascund vârsta, dar, într-adevar, relația mea cu timpul este destul de aproximativă...

Iar Ana Blandiana continua, acum câțiva ani: „Am un fel de lipsă de adeziune la el, nici nu mă obsedează, pentru ca sunt tot timpul ocupată, nici nu-mi atrage atenția altfel decât literar.

Pentru prima dată în viață, m-am gândit că timpul trece la vârsta de 42 de ani, când s-a întâmplat să-mi spuna cineva «doamnă».

Până atunci mi se spusese «domnișoară». În capul meu nu mă potriveam cu noțiunea de «doamnă».

Decalajul de o zi

Otilia Coman s-a născut la Timișoara pe 24 martie 1942, dar în actele de stare civilă e trecută data de 25 când a fost declarată la primărie, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș.

După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea.

După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca „dușman al poporului”. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.

Blandiana

Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.

Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.

Debutul

După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci.

Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.

Memorialul Sighet

În 1990, Ana Blandiana reînființează PEN Clubul Roman al cărei președinte devine. Este unul dintre inițiatorii Alianței Civice pe care o conduce intre 1991 și 2001. Fondator și președinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé” și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).