Raf Vallone s-a născut la 17 februarie 1916, la Tropea, în Cambria, Italia într-o familie aristocrată, ca fiu al unui cunoscut avocat.
S-a mutat cu părinţii la Torino, unde a urmat cursurile la Liceo classico Cavour.
La Universitatea din Torino, a studiat dreptul şi psihologia, lucrând, după absolvire, la firma tatălui său.
Pasionat de fotbal, el nu şi-a realizat însă niciodată visul de a face carieră sportivă.
A jucat în perioada studenţiei până în 1941, când a renunţat pentru a deveni reporter sportiv la publicaţia L’Unita şi critic literar la revista La Stampa.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a servit în rezistenţa anti-fascistă.
Primul său rol a fost în filmul Noi vivi (1942), în regia lui Goffredo Alessandrini, dar Vallone nu a luat în serios, la început, cariera de actor.
Mai târziu, în 1949, rolul din filmul neo-realist clasic Riso amaro, în regia lui Giuseppe De Santis, l-a propulsat pe scena cinematografiei internaţionale, punând capăt carierei sale de ziarist.
Vallone a devenit un actor important în Italia în anii ’50 şi a jucat în producţii atât italiene, cât şi franceze sau britanice.
Între acestea se numără Teresa Raquin (1953), regizat de Marcel Carné, în care a jucat alături de actriţa Simone Signoret.
Primul rol „american” al actorului Vallon a fost Eddie Carbone în filmul lui Arthur Miller şi regizat de Sidney Lumet, Vu du pont (1962).
Şi-a câştigat popularitatea pe continentul american în anii ’60, ca urmare a rolurilor din Two Women (1961) şi El Cid (1961), în care a jucat alături de actriţa Sophia Loren.
Înfăţişarea sa atletică l-a făcut să fie comparat cu actorul american Burt Lancastera
Vallone a alternat activitatea teatrală cu cea de pe marele şi micul ecran. A fost prezent în programele de televiziune din 1963, în „Po Mulino”, până în 2000, în „Vino santo”.
În 2001, Editura Gremese i-a publicat autobiografia „L’alfabeto della memoria”.
Raf Vallone este unul din starurile filmului italian care s-a bucurat de o apreciere deosebită pe plan internaţional. A murit la 31 octombrie 2002.
Sursa: Agerpres
