Grupul de sate din regiunea Yungas, care sunt locuite de comunitățile afro-boliviene, reprezintă nucleul acestui regat ceremonial.
Cu toate acestea, atât Casa Regală, cât și regatul sunt destul de neobișnuite în multe privințe.
Ne-am aștepta la lux regal, dar în schimb se văd numai țărani bolivieni obișnuiți.
Aproape toți afro-bolivienii, inclusiv regele lor, sunt fermieri săraci care cultivă coca, cafea și citrice.
Centrul lor cultural este micul oraș Mururata, dar sunt în număr mare și în orașele vecine Coroico, Chicaloma și Irupana.
Julio Pinedo nu este un rege obișnuit.
Nu există mătase, tronuri sau săli de marmură la curtea lui regală.
Julio Pinedo este rege-țăran.
Îl poți găsi muncind din greu în umila sa casă din Mururata, cu pereții săi prăbușiți și semnele revelatoare ale sărăciei care se văd în toată Bolivia rurală.
Mâinile regelui sunt puternice, dar pline de bătături, hainele le are uzate și deloc regale.
Dar există o anumită mândrie în statura omului, o sclipire în ochii lui care vorbește despre o luptă veche de secole pentru supraviețuire și conservare.
O coroană regală împodobită cu bijuterii și un set de haine elegante, regale, sunt singurele vestigii ale nobiliei sale descendențe și sunt păstrate în siguranță pentru ocazii speciale.
Julio Pinedo, actualul rege al comunității afro-boliviene, a fost încoronat oficial în 2007 de prefectul de La Paz, în același timp când micul regat ceremonial afro-bolivian a fost recunoscut de guvernul bolivian, deși de aproximativ 187 de ani de funcționa ca o monarhie.
Desigur, a fost o zi mare pentru afro-bolivieni și pentru regele lor.
Înaintașii regelui Pinedo provin dintr-o lungă descendență a nobilimii tribale africane.
Unul dintre strămoșii săi a fost prințul Uchicho, care a fost, de asemenea, membru al unei familii regale africane.
Viața de nobil a lui Uchicho s-a sfârșit când l-au dus, ca sclav, peste ocean, în Bolivia.
Originea lui nobilă nu mai însemna nimic atunci.
Inițial, el a fost un prinț al vechiului Regat Kongo.
Acest regat a existat de la începutul anilor 1300 și a supraviețuit, în diferite forme, până în 1914.
La contactul cu primii comercianți portughezi istoria sa s-a schimbat foarte mult și a devenit treptat o sursă majoră de sclavi africani.
Regatul Kongo a fost notoriu pentru conflictele sale pentru succesiune: ajungerea pe tron era o luptă continua între prinți.
Într-un șir atât de turbulent de evenimente, tânărul prinț Uchicho a ajuns să fie sclav.
A fost repartizat pe plantația bogatului marchiz de Pinedo din departamentul La Paz, unde a fost pus la muncă grea, ca sclav.
Însă, originea sa nobilă a fost recunoscută rapid de ceilalți sclavi, aproape toți din Kongo.
Indiciul major pentru care i s-au recunoscut originile a fost decorarea sa corporală.
Nobilii din Regatul Kongo aveau semne tribale regale tatuate pe tot corpul pentru a se deosebi de supuși.
Curând a fost ales ca lider de acești sclavi africani și a fost recunoscut ca rege în această nouă patrie a lor, atât de departe de Kongo-ul natal.
Potrivit surselor, Uchicho a fost dus în Bolivia într-unul dintre ultimele contingente de sclavi, înainte de sfârșitul perioadei coloniale.
Se presupune că a fost încoronat ca rege în 1823, când a început descendența monarhiei afro-boliviene.
Dar, acest lucru nu a fost recunoscut de stat.
El a fost succedat de fiul său, Bonifaz Pinedo.
Acesta a adoptat numele de familie al proprietarului plantației și este numele încă purtat de regalitatea afro-boliviană.
