Ducele pregătește pentru Curte un spectacol în palatul Petit-Bourbon, aflat peste drum de Luvru. Titlul spectacolului este: „Baletul nopții”.
La ultima dintre cele 45 de intrări, zeița Aurora își face apariția în carul său. Este însoțită de Crepuscul și înconjurată de cele douăsprezece Ore ale zilei. Este momentul de vârf al spectacolului.
Intră în scenă Soarele, care dansează înconjurat de douăzeci de zeități. Aurora cântă și îi aduce omagiu, înainte de a se retrage.
Încântat, publicul îl recunoaște sub masca Soarelui pe tânărul rege de cincisprezece ani, care se dovedește un excelent dansator.
Însă, junele suveran afișează, dincolo de calitățile de balerin, și excelente aptitudini de politician. El i-a convins pe fiii capilor Frondei să apară împreună cu el pe scenă, ca personaje ale alegoriei. Acestea îi vor aduce omagiu Soarelui, închinându-se în fața lui. O implicită declarație de supunere…
În acea zi s-a născut porecla cu care suveranul va intra în istorie: „Regele Soare”.
Cineastul belgian Gerard Corbiau a creat în anul 2000 o capodoperă în jurul acestui subiect, cu titlul: „Regele dansează”.
