Întorcându-se la Paris din cruciada pornită împotriva sectei catarilor, un curent religios apărut sudul Franței în secolul al XI-lea, care nu recunoștea autoritatea Papei, Sfintele Taine, existența purgatoriului și considera proprietatea privată un păcat, regele Franței se îmbolnăvește, pe 29 octombrie 1226, pe când traversa regiunea Auvergne.
Are febră și diaree. Cauza probabilă: o dizenterie. Cade la pat la Montpensier. Începe să delireze, ceea ce îi pune pe medici pe gânduri. În locul unei boli de intestine, aceștia cred că de vină e lunga abstinență (câteva luni) din cauza războiului care l-a ținut departe de frumoasa și înțeleapta lui soție, Blanche de Castilia.
Ludovic „Inimă de Leu” al Franței, așa cum fusese poreclit de cavalerii englezi, după ce îl bătuse pe Ioan Fără de Țară, era și un bun credincios: nu avea nici favorite, nici alte amante.
În Evul Mediu, mai mult decât azi, medicina stabilea o puternică legătură între viața sexuală și sănătatea psihică. O prea mare perioadă de abstinență putea produce tulburări mentale. Iată, așadar de ce trebuie să sufere suveranul, au gândit doctorii. Cum Blanche era departe, singurul remediu de urgență era să-i strecoare lui Ludovic în pat o fecioară.
Povestește Guillaume de Puilaurent, capelanul lui Raymond al VII-lea, conte de Toulouse:
„La întoarcerea sa din cruciada contra catarilor, regele a căzut bolnav în Auvergne. Se zicea că se va vindeca dacă va vedea o femeie. Fidelul lui tovarăș Archambaud de Bourbon a ales o tânără foarte frumoasă și a pus-o să se bage în patul regelui în timp ce acesta dormea. Când s-a trezit, suvernaul a întrebat-o ce căuta acolo, ea i-a răspuns că a venit să-l ajute să se vindece. Regele i-a mulțumit, dar a refuzat remediul, pentru a nu comite un păcat de moarte.”
În lipsa tratamentului, Ludovic al VIII-lea moare pe 8 noiembrie 1226, la numai 39 de ani.
Sunt unii contemporani care afirmă că regele ar fi fost otrăvit din ordinul lui Thibaud, conte de Champagne, cuprins de o pasiune fierbinte pentru regina Blanche. Acuzația nu pare însă credibilă, de vreme ce Thibaud plecase din serviciul militar al regelui cu multe luni înainte.
