De ce? A avut 15 neveste, dintre care două îi erau cumnate, iar una îi era nepoată, şi cel puțin 50 de copii, scrie history.info.
Sisavang Vong era sub protecţia francezilor. Laosul făcea parte pe atunci din Indochina franceză, adică era sub administraţia colonială franceză.
Vietnamul vecin funcţiona în aceeaşi manieră, tot sub administraţie franceză.
Sediul regatului laoţian se afla în oraşul Luang Prabang, situat pe marele fluviu Mekong. În acest oraş, francezii au construit un nou palat regal pentru regele Sisavang Vong, care poate fi văzut şi azi.
La moartea sa, regele Sisavang Vong avea 74 de ani.
Fiul său, Sisavang Vatthana, ultimul rege al Laosului, a fost constrâns de comunişti să abdice.
Fostul palat regal este acum Muzeul Palatului Regal de la Luang Prabang. Aici există numeroase obiecte istorice interesante, care amintesc de istoria Laosului, în perioada regală.
Construit în 1904 de regele Sisavang Vong, el simbolizează amestecul dintre stilul tradiţional din Laos şi influenţa franceză din epoca colonială.
După moartea regelui Sisavang Vong, prinţul moştenitor şi familia sa au fost ultimii care au ocupat palatul.
După revoluţia din 1975, clădirea a fost preluată de guvern şi transformată în 1995 pentru a putea fi deschisă publicului.
La mai bine de 40 de ani de la preluarea puterii de către comuniști, în Laos, soarta ultimului rege al țării, francofonul și francofilul Savang Vatthana, rămâne un subiect tabu.
În palatul regal din Luang Prabang, pe care regele, regina și prințul moștenitor au fost obligați să îl părăsească în 1977 la ordinul lui Pathet Lao, Partidul Comunist laoțian, tronul suveranului, bibliotec și dormitorul au fost conservate, pentru a fi obiectiv turistic.
Întrebat în legătură cu locul și modul în care a murit Savang Vatthana, un ghid tânăr răspunde vizitatorilor că, după revoluție, a plecat la Vientiane și a cooperat cu Guvernul. A murit de bătrânețe în 1981. Apoi recunoaște că mare lucru nu știe, căci Vatthana nu mai avea puterea după revoluție.
Timp de decenii, Guvernul laoțian a fost foarte șovăitor în privința circumstanțelor morții ultimului rege.
Un fost deținut politic susține că regele a fost ținut captiv, în condiții foarte stricte, umilit și chiar înfometat de torționarii săi comuniști, și că a murit la începutul anului 1980, la câteva luni după fiul său, prințul moștenitor.
Orice s-ar spune, în prezent laoțienii rareori sunt nostalgici după familia regală. Monumentul sub care se află cenușa regelui cu multe neveste, Sisavang Vong, la Luang Prabang, rareori este ornat cu ofrande florale.
Impunătoarea sa statuie dintr-o piață din Vientiane nu este vizitată decât de câțiva turiști.
Laoțienii nu plâng după regalitate, pentru că aceasta nu a avut timp să facă rădăcini solide. Și a fost măturată pur și simplu, explică un localnic pentru jurnaliștii de la cotidianul francez Liberation.
