Aquilomna milarcae trăia în urmă cu 93 de milioane de ani în apele Golfului Mexic. Fosila sa, descoperită de o echipă internațională, condusă de Romain Vullo de la Centrul de Geoștiință al Universității din Rennes, este absolut uluitoare.
Rechinul era dotat cu aripi, semănând cu pisicile de mare sau cu diavolul de mare mediteranean.
Animalul aparține unei noi familii botezate „rechinul vultur”. Acesta este caracterizat prin înotătoare pectoarale extrem de lungi și de subțiri, amintind de aripile păsărilor.
Exemplarul studiat măsura 1,65 metri lungime, cu o anvergură a înotătoarelor de 1,90 metri.
Asemenea celorlalți rechini, avea o înotătoare caudală cu lobul superior bine dezvoltat.
Această stranie combinație îi dădea aspectul unei himere: jumătate pisică de mare, jumătate rechin.
Fosila descoperită, excepțional de bine conservată, și a cărei descriere face obiectul unui articol în revista Science, a fost descoperită în nordul Mexicului, în 2012, la Valecillo, un sit unde au fost făcute și alte descoperiri importante.
Situl de la Valecillo este cunoscut pentru fosilele de amoniți, de pești osoși și reptile marine, constituind o prețioasă sursă de informații pentru speciile acvatice ale acelei perioade.
Potrivit cercetătorilor, acest rechin nu era periculos: chiar dacă avea un bot mare, acesta era dotat cu dinți foarte mici. Aceștia nu erau făcuți pentru a sfâșia, ci pentru a filtra apa de mare, pentru a reține planctonul.
Aquilolamna milarcae nu era capabil să dezvolte nici viteze foarte mari, era un înotător relativ lent, care își folosea lungile sale înotătoare pectorale și coada pentru a aluneca prin apă și a se hrăni fără mare efort.
Oamenii de știință nu cunosc decât o singură categorie de mari devoratori de plancton în apele Cretacicului: erau marii pești osoși din grupa Pachycormidelor, care filtrau și ei apa cu gurile lor supradimensionate.
Însă, grație acestei descoperiri, ei știu acum că o a doua grupă, cea a rechinilor vulturi, înota și ea prin apele Cretacicului.
