Răspunsul lui Ceauşescu pentru cei care îi cântau Prohodul în decembrie 1985

 

La 17 decembrie 1985, cu 4 ani înainte de Revoluţie, Los Angeles Times îi dedica un amplu material lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la obsesia acestuia numită „sistematizarea” zonelor rurale. Jurnalistul american Robert Gillette, corespondentul Los Angeles Times la Moscova din 1984 până în 1987, relata pe larg despre rana pe care regimul comunist o […]

La 17 decembrie 1985, cu 4 ani înainte de Revoluţie, Los Angeles Times îi dedica un amplu material lui Nicolae Ceauşescu, cu privire la obsesia acestuia numită „sistematizarea” zonelor rurale.

Jurnalistul american Robert Gillette, corespondentul Los Angeles Times la Moscova din 1984 până în 1987, relata pe larg despre rana pe care regimul comunist o deschisese şi o adâncea de la an în România acelor ani.

Aşadar, modul abrupt în care era înfăptuită „sistematizarea” zonelor rurale făcea ocolul lumii. Occidentalilor nu le venea să creadă cât de simplu era pentru Ceauşescu să treacă peste nişte principii şi valori sacre pentru ţăranul român.

„BUCUREȘTI, România – În cel de-al 20-lea an de guvernare, președintele Nicolae Ceaușescu își pune ștampila personală în România cu un proiect vast de construcție în Capitală și cu scheme de inginerie socială care promit să modifice fața acestei sărace țări balcanice.

Având un grad de putere personală care o depășește cu mult pe cea a oricărui alt lider est-european, Ceaușescu, în vârstă de 67 de ani, nu a lăsat criza economică prelungită să stea în calea eforturilor sale de a «ridica patria spre vârfuri mai mari de progres și civilizație», așa cum a spus-o într-un discurs recent.

În mediul rural, autoritățile locale s-au angajat într-un program la nivel național pentru eliminarea a sute de sate mici, unele dintre ele vechi de generații, care acum sunt considerate ineficiente din punct de vedere economic.

Sub rubrica «sistematizării» zonelor rurale, țăranii din cele mai mici așezări trebuie să fie mutați din propriile case în apartamente înalte, mai aproape de fabrici și ferme colective administrate de stat. Satele lor urmează să fie transformate în terenuri agricole.

În același timp, Ceaușescu cere ca toate cele 41 de județe ale României să se organizeze pentru a fi autonome din punct de vedere economic până anul viitor, astfel încât nicio localitate, conform propriilor cuvinte, «să cheltuiască mai mult decât produce».

În București, echipajele de construcție ajutat de trupele Armatei au demolat în ultimele 18 luni o jumătate de milă pătrată de cartiere rezidențiale dens populate în inima orașului pentru a face loc unui nou «centru civic» pentru Partidul Comunist și guvernul național.

Presa oficială a promis că centrul va fi un «ansamblu grandios» de birouri, blocuri de apartamente și magazine.

Fără discuții publice, rețele întregi de străzi din orașul vechi de 500 de ani au fost șterse pentru proiect, deplasând aproximativ 40.000 de persoane din vechiul cartier Uranus al Bucureștiului, una dintre puținele zone care au supraviețuit unui cutremur din 1977, nedeteriorat.

Deși oficialii guvernamentali o neagă, intelectualii disidenți și diplomații occidentali raportează că unii rezidenți au primit doar 48 de ore pentru a se muta în cartiere noi și mai mici de la periferia orașului, înainte de dinamitarea caselor lor.

Autoritățile culturale române au convins guvernul să salveze mai multe dintre cele mai vechi și istorice biserici ale țării care stăteau în calea centrului civic și a mai multor proiecte de construcții mai mici din altă parte a orașului.

Dar cel puțin șase alte biserici datând din secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-lea au fost distruse în ultimele luni, pe lângă o sinagogă și mai multe clădiri menționate ca fiind demne de remarcat în ghidurile turistice standard și în operele românești de istorie a artei.

Printre clădirile demolate în ultimele luni se numără biserica Albă-Postăvari din secolul al XVII-lea, cândva un centru remarcat pentru țesătorii, și bisericile din Spirea-Veche și Izvorul-Tămăduirii din secolul al XVIII-lea. Cea din urmă a fost doborâtă pentru a face loc unui parc.

Echipajele de demolare au ras o aripă a mănăstirii Antim din secolul al XVIII-lea, care este marcată pe hărțile turistice oficiale și este una dintre cele mai vechi unități medicale din România, Spitalul Brâncovenesc, vechi de 150 de ani. De asemenea, au fost demolate porțiuni din mănăstirea Cotroceni, locul de înmormântare al unui prinț român venerat pentru că a tipărit prima Biblie a națiunii (n.r. Biblia lui Șerban Cantacuzino). Părțile care au scăpat din această mănăstire care datează din 1679, au fost transformate în cartiere de oaspeților pentru vizitatorii importanți ai statului.

La marginea orașului, mănăstirea Văcărești din secolul al XVIII-lea, care este descrisă într-un text despre istoria artei publicat de stat în 1984 drept «cel mai mare complex monastic al secolului din România», pare destinat distrugerii.

O lucrare de demolare parțială a lăsat biserica centrală puternic deteriorată, acoperișul său rupt și porticul ei plin cu bucăți căzute de zidărie. Un paznic, susținut de câini, descurajează fotografierea.

Deși demolarea mănăstirii a fost suspendată luni întregi, surse românești se așteaptă acum ca aceasta să fie finalizată în curând. Micul deal pe care se află edificiul a fost desemnat ca şantier pentru un nou Minister al Justiției.

Distrugerea clădirilor istorice a adus exprimarea suferinţei și indignării din partea intelectualilor disidenți și a grupurilor de emigranți români din Europa de Vest.

Dar nu au descurajat autoritățile, care consideră aceste proiecte atât ca necesități practice pentru un oraș în creștere, cât și ca monumente ale socialismului în stil sovietic.

Inițiativa tuturor marilor angajamente din România este atribuită oficial președintelui Ceaușescu, a cărui aniversare de 20 de ani la putere a fost marcată în acest an de noi culmi ale adulării orchestrate de stat.

Librăriile dedică secțiuni speciale lucrărilor colectate ale lui Ceaușescu, iar televiziunea de stat oferă programe nocturne de cântece și poezii, în cinstea președintelui mititel, cu părul ondulat și a soției sale, Elena, primul vicepremier.

Înşiruirile de laude nu pot fi depășite decât de cele împărţite cu dărnicie lui Kim Il Sung, liderul nord-coreean cu care Ceaușescu are relații strânse. În ciuda raționalizării alimentelor și a combustibilului într-o criză economică de trei ani, cele două decenii ale lui Ceaușescu la putere sunt oficial salutate ca „ani de lumină” și „Epocă de Aur” pentru România, în timp ce presa de stat a înfățișat noul centru civic ca dar al președintelui pentru oameni.

Chiar și așa, autoritățile române par să trateze proiectul ca pe o problemă sensibilă. Gărzile militare înarmate patrulează în zonă, iar agenții de securitate îmbrăcați în haine civile încearcă să împiedice străinii să o fotografieze.

Întrebat de ce, un agent care vorbea limba engleză a răspuns: «Este un secret.» Dacă da, este cel mai vizibil secret din România. În timp ce majoritatea luminilor stradale ale orașului sunt închise noaptea pentru a economisi energie, proiectoarele luminează complexul cu 10 etaje și arcurile electrice care strălucesc printre grinzi până seara.

Echipajele de demolare au început să niveleze zonele rezidențiale pentru proiectul din vara anului 1984. În acea perioadă, occidentalii au invitat România pentru a sfida boicotul Moscovei la Jocurile Olimpice, iar arhitecții și studenții voluntari din București lucrau frenetic pentru a compila o arhivă documentară a caselor vechi și bisericilor prăbușite pentru distrugere, cu un pas înaintea buldozerelor.

Vara trecută, demolarea a fost extinsă pe o pantă de 1,5 km cu un culoar în vechiul cartier evreiesc al orașului, pentru a face loc unei noi căi care duce spre centrul civic, care va fi numită Bulevardul Triumfului Socialismului.

Numele a generat o glumă cu circulație largă, ceea ce sugerează că ar fi fost mai exact să o numim Bulevardul Triumfului Socialismului asupra Orașului. Unii critici au etichetat zona demolată Ceaushima.

«Tragedia este că atunci când te uiți la modelele de design ale acestui centru, este teribil de urât, un monument al kitsch-ului totalitar», a comentat un ambasador occidental, exprimând o părere care pare a fi împărtășită de mulți români.

Cu toate acestea, oficialii apără proiectul ca făcând parte dintr-o «sistematizare» foarte necesară a orașului, a cărui populație s-a umflat la 2,2 milioane în ultimii ani sau la 10% din întreaga populație românească.

Într-un interviu, Cristian Moisescu, secretarul Comisiei Centrale a Patrimoniului Cultural și Național, a declarat că extinderea rapidă a orașului a dus la necesitatea urgentă a apariţiei unui centru administrativ unificat și „reprezentativ”, precum și a unor noi artere de trafic care leagă suburbiile de inima orașului.

Moisescu, a cărui comisie este responsabilă de păstrarea siturilor istorice, artistice și arheologice, a declarat că cererile de creștere au făcut necesară demolarea unor clădiri «obscure» şi despre care statul nu a considerat că merită salvate.

«Nicio clădire de arhitectură civilă, clasificată de noi ca monument (național) și protejată de lege, nu a fost distrusă», a spus el.

Totuși, intelectualii dizidenți susțin că guvernul a exclus pur și simplu din lista clădirilor protejate pe cele pe care intenționa să le demoleze și pe care comisia lui Moisescu nu a putut să le salveze.

Arhitect și istoric profesionist, Moisescu a indicat în termeni diplomatici că protecția monumentelor istorice a fost și este încă o chestiune de dezbatere internă.

«Am avut discuții lungi, discuții, chiar dispute cu planificatorii urbani care lucrează la sistematizare, pentru a căuta cea mai bună soluție pentru conservarea monumentelor în locul lor», a spus el. «În multe cazuri, am câștigat cazul.»

«Emigranții din afara ţării, care consideră că apără monumentele noastre, sunt prost informați. Dacă sunt interesați de soarta monumentelor românești, ar trebui să stea aici pentru a le apăra».

Ca un compromis între planificatori și salvatori, guvernul a oferit fonduri pentru mutarea a cinci biserici istorice și clădiri monahale cu până la 200 de metri până la marginea șantierului centrului civic.

Este o procedură complexă și costisitoare, care implică structuri fragile de zidărie care cântăresc sute de tone și una care lasă bisericile ascunse în umbra impozantă  a blocurilor noi de apartamente.

Ultimele clădiri care vor fi mutate sunt biserica Mihai Vodă din secolul al XVI-lea, una dintre cele mai vechi din România și o clopotniță adiacentă. Inginerii au așezat plăci groase de beton armat sub cele două structuri de cărămidă, apoi le-au legat de nişte roți montate pe șine de oțel. Biserica și clopotnița trebuie să fie trase încet de-a lungul șinelor la o distanță de aproximativ 230 de metri.

Criticii cred că ar fi fost mai simplu să fi fost modificate planurile pentru centrul civic. Dar se crede că implicarea personală a lui Ceaușescu în proiect a exclus acest lucru.

Proiectul București nu este în niciun caz singurul care a alarmat comunitatea culturală. Un document secret care circulă în prezent în București cuprinde 30 de orașe și orașe provinciale în care autoritățile sunt acuzate că demolează sistematic stilul distinctiv al arhitecturii balcanice a României în favoarea blocurilor de beton socialiste şi moderne.

Ca parte a programului său de «sistematizare» a țării, precum și a capitalei, guvernul a început să selecteze sate mici care urmează să fie transformate în teren agricol. Funcționarii motivează programul că respectă cererea lui Ceaușescu care vrea ca suprafața totală a terenurilor cultivate să fie mărită fără tăiere zonelor împădurite.

Într-un important discurs economic și politic din septembrie, Ceaușescu nu a făcut nicio referire la eliminarea satelor mici, dar a solicitat autorităților locale «să organizeze mai bine terenul și să reducă zonele neproductive și drumurile inutile».

Guvernul a oferit puține indicii cu privire la scopul planului său, dar analiștii occidentali consideră că sute de așezări mici ar putea fi eliminate în următorii ani.

De exemplu, în județul Constanța de pe coasta Mării Negre, unul dintre cele 41 de districte administrative, oficialii locali ai partidului au spus că 113 dintre cele 188 de sate vor fi păstrate, ceea ce implică faptul că restul de 75, majoritatea cu 25 sau mai puțini locuitori, trebuie să fie transformate în teren agricol de stat. Funcționarii din alte județe au raportat cifre similare.

«Aceasta este o dezvoltare majoră în toată țara, pentru a elimina presupusa folosire nerentabilă a pământului de către țărani», a spus un diplomat occidental din București. «Efectul mutării în aceste apartamente este devastator asupra țăranilor. Acum îi vezi în weekend stând pe balcon complet inactivi. Înainte își lucrau terenurile.»

Programul pare să semene cu unul întreprins de Uniunea Sovietică în anii ’70 doar pentru a constata că acesta a accelerat fluxul de săteni către orașele supraaglomerate, în timp ce distruge un mod de viață tradițional.

Despre comasarea satelor mici, unii intelectuali români consideră că are scopuri politice și economice. O critică a mecanismului este difuzată de intelectualii disidenți în exemplare scrise de mână – cele tipărite la mașinile de scris trebuie să fie înregistrate la poliție – acuză regimul că vrea să elimine locuințele individuale ca o modalitate de a întări controlul țărănimii.

«Din cele mai vechi timpuri», se spune în ea, «românul a locuit de obicei în case unifamiliale».

«Românul este individualist. Acum este obligat să locuiască în blocuri. Casa unifamilială, înconjurată de o grădină, este înlocuită de locuințe colective în care viața de zi cu zi, obiceiurile și mișcările fiecărei familii pot fi ușor cunoscute și urmărite. Imense blocuri de apartamente sunt un simbol al preeminenței colectivului asupra individului.»

Ceaușescu a prezentat recent un alt plan care ar colectiviza în continuare orașele. Se solicită construirea de bucătării comune la scară masivă, pentru a primi jumătate din populația urbană până în 1990.

Acest lucru ar presupune o utilizare mai eficientă a alimentelor, creșterea productivității muncii prin salvarea lucrătorilor de la poblema cu gătitul și, de asemenea, ar reduce nevoia de a construi bucătării în fiecare apartament nou.

La fel de alarmant pentru mulți locuitori ai orașului, Ceaușescu a sugerat în ultimele luni că pensionarii de la oraş ar trebui să se întoarcă în orașele lor din țară și să găsească o muncă profitabilă. Acest lucru a stârnit zvonuri – până acum nefondate – că guvernul intenționează să mute un număr mare de persoane în vârstă în mediul rural, unde sănătatea și serviciile sociale sunt slab dezvoltate, pentru a deschide spații de apartamente urbane pentru muncitorii din producţie.

Analiștii occidentali citează asta și alte idei ca semne ale unui caracter din ce în ce mai schimbător al conducerii lui Ceaușescu. De exemplu, într-un raport din decembrie 1984, pregătit pentru Forța Aeriană a Statelor Unite, Rand Corp. a concluzionat că «situația actuală din România pur și simplu nu mai poate continua mult».

«Ceaușescu a adus țara în pragul unei catastrofe economice», a continuat raportul făcut de specialistul est-european F. Stephen Larrabee. «În același timp, comportamentul său personal arată semne crescânde de iraționalitate și instabilitate.

În cele din urmă, un grup de ofițeri (militari) – probabil în coaliție cu unii dintre foștii locotenenți a lui Ceaușescu – ar putea decide să ia chestiunile în propriile lor mâini, în efortul de a salva națiunea din ceea ce ei percep ca o anumită catastrofă certă.»

(Performanțele guvernului în domeniul drepturilor omului au provocat, de asemenea, critici aprinse din partea unor membri ai Congresului SUA. Duminică, într-o întâlnire cu Ceaușescu, secretarul de stat George P. Shultz a avertizat că Congresul ar putea lipsi România de concesiile comerciale esențiale ale SUA, cu dacă regimul nu va slăbi represiunile. Ceaușescu a negat acuzațiile, dar a fost de acord cu o nouă rundă de consultări diplomatice pe probleme de drepturile omului).

În ciuda rapoartelor despre o tentativă de lovitură de stat militară în 1983, Ceaușescu pare sigur în acest moment din punct de vedere politic, parțial ca rezultat al unei remanieri aproape continue a şefilor de partid și de guvern care face dificilă formarea fracțiunilor de opoziție.

El a ajuns să se bazeze tot mai mult pe membrii familiei prin legături sânge sau căsătorie, inclusiv pe soția sa Elena și pe fiul său Nicu. Rudele ocupă cel puțin 20 de posturi influente.

Dacă Ceaușescu este capabil să-și ducă la bun sfârșit planurile de retehnologizare, societatea românească poate depinde mai mult de starea sănătății sale.

Diplomații de la București au dat crezare rapoartelor din vara anului trecut, conform cărora liderul de 67 de ani suferea de cancer de prostată.

Deși a părut obosit uneori, a menținut totuși un program încărcat, inclusiv o călătorie în China și Coreea de Nord în octombrie și o serie constantă de vizite la fabricile și fermele de acasă, îndemnând lucrătorii români, ca întotdeauna, la înălțimi mai mari de realizare socialistă”, se arată în a 24-a parte a articolului Ceausescu Getting Rid of Inefficient Small Villages (Ceauşescu scapă de satele mici şi ineficiente).

Proiectul sistematizării a fost discutat pentru prima dată în cadru oficial la Conferinţa Naţională a PCR din 6-8 decembrie 1967, dată la care mai-marii comunişti au prezentat propuneri pentru remodelarea mediului rural. Discuţiile au fost reluate și la Congresul al X-lea al PCR din 1969, iar mai departe s-a dezbătut la Conferinţa Naţională a PCR din 19-21 iulie 1972, când se preconiza realizarea a «300-350 de noi centre urbane», în urma sistematizării satelor.

La sfârșitul anilor 1980, «marele salt» cu privire la construcţia de locuinţe s-a încheiat în majoritatea orașelor ţării; încă de la jumătatea deceniului se făceau pregătiri pentru etapa a doua a sistematizării, respectiv reconstrucţia mediului rural.

În anul 1986, Secţia Organizatorică a CC al PCR a elaborat un raport privind «sistematizarea localităţilor pe baza normelor de dimensionare a suprafeţelor de teren din cadrul perimetrelor construibile».

Se preconiza că dintre cele 13.123 sate existente, urmau să fie menţinute doar 9.192. Nici mai mult, nici mai puţin, marii planificatori comunişti prevedeau ca restul localităţilor, 3.931 la număr, să fie propuse pentru dezafectare și strămutate în alte localităţi cu perspective mai mari de dezvoltare economico-socială».

Totuşi, activiștii Comitetului Central nu au menţionat vreodată care erau criteriile prin care se stabileau «perspectivele de dezvoltare».

Pentru localităţile care mai rămăseseră s-a aplicat  Legea 58/1974. Ce însemna asta? Era redusă drastic suprafaţa de locuire de la 625.258 hectare la 285.839 hectare.

Mai mult, nici chiar localităţile iertate de demolare nu aveau dreptul să-și păstreze arhitectura.

Planificatorii calculaseră în avântul lor tovărăşesc faptul că 1.863.417 de gospodării se aflau în afara «perimetrelor construibile» și urmau a fi strămutate.

Trebuiau create noi parcele pentru agricultură, adică 339.419 de hectare, în numele «noii revoluţii agrare», care urma să „înghită” şi unele locuinţe aflate în afara «perimetrelor construibile» din mediul urban, estimate la 275.755 gospodării.

În cele din urmă, forma finală a acestui program de sistematizare a fost făcută publică în 1988 şi erau preconizate trei etape eșalonate până în anul 2000: 1990–1995–2000.

În cuvântarea din 3 martie 1988 privind sistematizarea satelor, Nicolae Ceaușescu vorbea despre distrugerea unui număr de sate cuprins între 7.000-8.000, din aproximativ 13.000 existente.

Pentru respectarea «indicaţiilor» Geniului Carpaţilor, în ședinţa CPEx din 6 mai 1988 a fost constituită Comisia centrală pentru sistematizarea teritoriului și localităţilor.

explicaţie foto: 15 septembrie 1978 – Deschiderea anului școlar era parte importantă a ritualului propagandistic ceaușist. În vizită de lucru în județul Cluj, Ceauşescu deschide anul școlar 1978-1979.

sursa: romania.europalibera.org

Parteneri