Raportul prin care Hrușciov îl îngroapă definitiv pe Stalin

 

În noaptea de 24 spre 25 februarie 1956, la Moscova, după zece zile de dezbateri anoste, delegații la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al URSS se pregăteau să plece...

Ziariștii și delegații străini părăsiseră deja sala congresului.

În acest moment, Nikita Sergheievici Hrușciov, secretarul general al PCUS, le cere delegaților să se reașeze la locurile lor. Timp de patru ore, el le va citi un raport secret despre care le cere expres să nu divulge nici un extras.

În fața delegaților uluiți, Hrușciov îl acuză pe predecesorul său, Stalin, de atrocități teribile, dar cât se poate de reale. Îl acuză mai ales de inculparea și executarea a numeroși lideri comuniști, cu ocazia marelui proces de la Moscova, din urmă cu 20 de ani, printre care și Troțki.

Noul conducător sovietic condamnă și cultul personalității care l-a înconjurat pe „Tătucul popoarelor” și pune sub semnul întrebării calitățile strategice ale acestuia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Hrușciov îi recunoaște însă lui Stalin un „rol pozitiv” în colectivizare și industrializare, chiar dacă aceste procese s-au soldat cu deportarea și masacrarea a milioane de oameni, în anii 1931-1936.

În ciuda precauțiilor draconice luate de sovietici, New York Times reușește să publice extrase din raportul secret pe 16 martie.

Textul fusese oferit cotidianului american de către CIA, care îl obținuse ea însăși de la Mossad, care, la rândul său, îl obținuse de la un lider comunist polonez evreu, iritat de aluziile antisemite ale lui Hrușciov.

Raportul a fost publicat in extenso, câteva săptămâni mai târziu. El consacră preluarea puterii totale de către Hrușciov la Moscova și încheie demersul său de „destalinizare”, la trei ani de la moartea lui Stalin.