Inițial a fost o meserie ca oricare alta, pe care o puteai îmbrățișa de la o vârstă fragedă și pentru care te puteai antrena din timp.
Circumstanțele economice au schimbat situația în doar câteva decenii.
Cavaleri puteau deveni doar acei bărbați care își puteau permite costurile achiziționării sau confecționării armelor și a armurii.
În caz de necesitate, aceștia trebuiau să se prezinte la cel mai apropiat obiectiv militar și să se înroleze în armată.
De multe ori erau obligați să convingă și subalternii sau slugile lor să li se alăture în luptă.
Unii cavaleri se puteau angaja în slujba regelui, asigurând respectarea legii și a ordinii publice. Ei puteau interveni dacă nu erau plătite taxele și puteau efectua și munca fizică la reabilitarea unor drumuri sau poduri.
Dacă în urma morții unui rege sau cavaler cu rang înalt, averea sa ajungea în posesia soției sau a fiicei sale, ele aveau dreptul de a exercita activitatea de cavaler. În Anglia, această persoană primea apelativul de Lady, însă în Franţa, Toscana și Romagna, ea primea titlul de cavaler.
În 1358, femeile au primit acordul deplin de a deveni cavaleri, însă în Anglia li s-a spus de atunci dame și nu cavaleri.
