Acuzat de „infracțiunile de răspândire de publicații interzise”, a fost condamnat prin sentința penală nr. 38 a Tribunalului Militar București dată în ședința din 22 ianuarie 1965 la opt ani închisoare corecțională. Ținându-se seama de vârsta și boala de care suferea părintele Nicodim, completul Tribunalului Militar București s-a deplasat în orașul Târgu Neamț.
Părintele Măndiță a fost arestat și încarcerat în Penitenciarul Aiud, iar cele 500.000 de cărți confiscate au fost trimise la topit.
După un an și jumătate de închisoare, i-a fost anulat restul de pedeapsă și i s-a permis să revină la Mănăstirea Agapia, unde se retrăsese ca pensionar din anul 1962.
Protosinghelul Nicodim Măndiţă a fost un iscusit apărător al Ortodoxiei şi un călugăr misionar fără egal în monahismul nostru contemporan, spune părintele ieromonah Ioanichie Bălan în lucrarea sa „Patericul Românesc”.
S-a născut în satul Buneşti, judeţul Argeş, în 1889, într-o familie de țărani credincioşi.
Între anii 1916-1918 a luat parte la Primul Război Mondial, iar în anul 1920 a intrat în nevoinţa monahală la Schitul Măgura-Bacău. În vara aceluiaşi an s-a învrednicit de darul preoţiei.
A fost preot misionar în satul Schitul Frumoasa – Bacău, între anii 1921-1923. Apoi încă doi ani a fost duhovnic la Mănăstirea de maici Giurgeni – Roman.
Între anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar în Transilvania, în satele Pâclişa-Alba, Hărmaşul Ciceului şi Leurda Gârbouluf-Cluj.
Protosinghelul Nicodim Măndiţă a fost, între anii 1935-1945, duhovnic la Mănăstirea Agapia, apoi încă 17 ani, duhovnic la Mănăstirea Văratec.
Ultimii ani i-a petrecut la Agapia în linişte şi rugăciune. A trecut la Domnul în 1975.
