Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Problema din cauza căreia marele violonist rom se plictisea în Orchestra Radio
Articole online

Problema din cauza căreia marele violonist rom se plictisea în Orchestra Radio

Povestea că pe la patru-cinci ani îşi dorea să primească o vioară, lucru care s-a şi întâmplat.

În prima zi în care a avut instrumentul în mână, copilul a reprodus toate melodiile pe care le cunoştea, iar mama sa, impresionată, şi-a dat seama de talentul său.

La 14 ani, a dat examen la Academia de Muzică, unde a intrat direct în anul 5.

A absolvit în trei ani, în 1940, cursurile care, în mod normal,durau șțapte ani.

Marele violonist Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 la Bucureşti, într-o familie de muzicieni de etnie romă.

Bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas.

Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul.

Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de muzică populară Ionel Budișteanu.

Şi-a început pregătirea muzicală la doar şase ani.

A fost elev al renumitului profesor George Enacovitch, violonist şi compozitor.

Mai târziu, Ion Voicu şi-a desăvârşit arta sub îndrumarea unor celebri maeştri de vioară şi anume George Enescu şi David Fiodorovici Oistrah.

Primul angajament al lui Ion Voicu a fost cel de violonist în Orchestra Radio. Dirijorul Willem Mengelberg, aflat la conducerea ansamblului, nu a fost la început mulţumit de el, pentru că acesta, cunoscând deja partitura pe care ansamblul o repeta, părea plictisit.

Apoi Mengelberg a realizat care era „problema”, muzicianul Ion Voicu era făcut pentru o carieră solistică.

Ion Voicu a devenit solistul Orchestrei Radio şi i-a atras atenţia lui George Enescu, acesta oferindu-i câteva lecţii în casa lui de la Sinaia.

În 1946, violonistul a triumfat la concursul organizat la Bucureşti de Yehudi Menuhin.

Timp de un deceniu, între 1972 şi 1982, Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii George Enescu, perioadă în care instituţia a colaborat cu mari solişti şi dirijori ai lumii: Sergiu Celibidache, Yehudi Menuhin, Hepzibah Menuhin, Arthur Rubinstein.

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistului concertist Ion Voicu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.

Vioara Stradivarius

Statul român i-a dat maestrului în folosință o vioară Stradivarius, fabricată în 1702, care a aparținut lui Joseph Joachim.

 Vioara Stradivarius a fost achiziționată de statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la prețul de 80.000 de franci elvețieni.

La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii și maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii George Enescu.

Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului Național de Artă al României.

În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas posesia familiei, după moartea sa, în 1997.

Pe 9 martie 2007, după îndelungate discuții cu Ministerul Culturii și Cultelor, Mădălin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu.

De-a lungul carierei sale extraordinare, Ion Voicu a susţinut sute de concerte pe diferite meridiane – la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokio, Berlin, iar înregistrările sale l-au făcut cunoscut în întreaga lume.

A concertat, de asemenea, în cele mai cunoscute săli ale lumii alături de cele mai renumite orchestra.

S-a stins din viaţă la 24 februarie 1997.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA