Iată un rezumat al relatării sale despre sinuciderea prințului Joachim al Prusiei:
C 25 înlesnise evadarea dintr-o închisoare franceză a unui prinţ de Prusia, arestat pe teritoriul francez pentru spionaj. Da, şi un prinţ de Prusia a făcut spionaj.
C 25, agentul francez, l-a eliberat din ordin, în vederea unor scopuri de utilitate mai mare decât încarcerarea şi chiar executarea unei mlădițe domneşti duşmane.
C 25 putea astfel intra în graţia prinţului şi în secretele ţării sale. Şi a intrat.
Joachim prinţ de Prusia, al șaselea fiu al Kaizerului Wilhelm, nu putea dormi.
Măsura în lung şi în lat cabinetul lui din vila Leignitz, la Potsdam. În faţă i se ridicau văluri şi umbre. Se mişca aiurit, cu ochii căscaţi, şi se ciocnea de ziduri, de mobile.
Tot aiurând, s-a sinucis.
Nefericit prinţ Joachim al Prusiei, nu-i oare agentul francez C 25 cauza misterioasă şi nespusă a morţii ce ţi-ai dat-o?
Ce spune istoria, dincolo de Robert Boucard
În seara zilei de sâmbătă, 17 iulie 1920, prințul Joachim al Prusiei s-a împușcat în inimă în timp ce se afla în camera sa de la Villa Liegnitz din Potsdam.
Prințul a fost dus la Spitalul Sf. Iosif, unde a fost declarat mort duminică, 18 iulie, la ora 1:00 ca urmare a rănilor.
Fratele său, prințul Friedrich Eitel al Prusiei, a emis o declarație oficială în care a afirmat că moartea lui Joachim este rezultatul „tulburărilor psihice cauzate de presiunea evenimentelor și de dificultățile personale”.
