Prințul Joachim al Prusiei se sinucide, probabil din cauza legăturilor cu spionul C 25

 

Robert Boucard a publicat în perioada interbelică mai multe cărți despre unele dintre cele mai tari acțiuni de spionaj din preajma, din timpul și de după Primul Război Mondial.

Iată un rezumat al relatării sale despre sinuciderea prințului Joachim al Prusiei:

C 25 înlesnise evadarea dintr-o închisoare franceză a unui prinţ de Prusia, arestat pe teritoriul francez pentru spionaj. Da, şi un prinţ de Prusia a făcut spionaj.

C 25, agentul francez, l-a eliberat din ordin, în vederea unor scopuri de utilitate mai mare decât încarcerarea şi chiar executarea unei mlădițe domneşti duşmane.

C 25 putea astfel intra în graţia prinţului şi în secretele ţării sale. Şi a intrat.

Joachim prinţ de Prusia, al șaselea fiu al Kaizerului Wilhelm, nu putea dormi.

Măsura în lung şi în lat cabinetul lui din vila Leignitz, la Potsdam. În faţă i se ridicau văluri şi umbre. Se mişca aiurit, cu ochii căscaţi, şi se ciocnea de ziduri, de mobile.

Tot aiurând, s-a sinucis.

Nefericit prinţ Joachim al Prusiei, nu-i oare agentul francez C 25 cauza misterioasă şi nespusă a morţii ce ţi-ai dat-o?

Ce spune istoria, dincolo de  Robert Boucard

În seara zilei de sâmbătă, 17 iulie 1920, prințul Joachim al Prusiei s-a împușcat în inimă în timp ce se afla în camera sa de la Villa Liegnitz din Potsdam.

Prințul a fost dus la Spitalul Sf. Iosif, unde a fost declarat mort duminică, 18 iulie, la ora 1:00 ca urmare a rănilor.

Fratele său, prințul Friedrich Eitel al Prusiei, a emis o declarație oficială în care a afirmat că moartea lui Joachim este rezultatul „tulburărilor psihice cauzate de presiunea evenimentelor și de dificultățile personale”.