Prinţesa feministă, una dintre cele mai rafinate intelectuale, prima femeie din România care a escaladat Alpii

 

Acum 192 de ani, la 22 ianuarie, se năştea Elena Ghika (pseudonim literar: Dora d’Istria), scriitoare, feministă, prima femeie din România care escaladat Munţii Alpi (vârful Monch, la 11 iun. 1855).

Prinţesa feministă, una dintre cele mai rafinate intelectuale, prima femeie din România care escaladat Alpii

Acum 192 de ani, la 22 ianuarie, se năştea Elena Ghika (pseudonim literar: Dora d’Istria), scriitoare, feministă, prima femeie din România care escaladat Munţii Alpi (vârful Monch, la 11 iun. 1855).

Elena Ghika a fost una dintre cele mai rafinate intelectuale din Europa secolului al XIX-lea.

Dora d’Istria

Cunoscută şi sub pseudonimul literar Dora d’Istria, sau sub numele dobândit după căsătorie, prinţesa Helena Kolțova-Masalskaia, ea a avut numeroase realizări literare în limbile franceză, italiană şi greacă, a alcătuit numeroase studii care au materializat preocuparea sa pentru problematica femeilor în epocă – fiind una din primele feministe cunoscute în Europa -, a fost o consecventă susţinătoare a mişcărilor naţionale ale naţiunilor din Europa de Sud-Est şi a compus numeroase studii referitoare la creaţia populară românească. 

În 1849, s-a căsătorit cu ducele rus Aleksandr Koltsov-Massalski, devenind ducea Elena Koltsova-Massalskaia.

Au locuit mai mulţi ani în Rusia, în special la Sankt-Petersburg, notează siberiansteppes.com.

Dar Elenei nu-i erau pe plac opiniile naţionaliste ruse ale soţului ei, şi nici sectarismul ortodox oriental al Curţii Rusiei, sub Împăratul Nicolae I.

Despărţire

Când şi sănătatea ei a început să aibă de suferit, i-a urmat sfaturile soţului ei şi s-a mutat în Elveţia pentru mai mulţi ani, apoi a călătorit în Grecia şi Anatolia.

Pe urmă s-a întors în Italia şi a locuit într-o vilă în Florenţa, călătorind ocazional în Franţa, Irlanda şi în Statele Unite, apărând cauza naţionalismului românesc şi albanez.

În zilele noastre este considerată una dintre primele feministe, care a efectuat una dintre primele ascensiuni ale unei femei a Masivului Mont Blanc şi a Vârfului Monch (4170 de metri).

Ea este subiectul primului capitol al cărţii intitulate „Celebrated Women Travellers of the Nineteeth Century” a lui W.H. Davenport Adams (1882). A fost prietenă cu Garibaldi şi cu alţi naţionalişti ai secolului al XIX-lea.

A murit la Florenţa, în 1888.

Ambasadoare a Balcanilor şi Orientului

Elena Ghika fost, într-un cuvânt, o ambasadoare de prim-rang a Balcanilor și Orientului, inclusiv a Țărilor Române, în Occident, a fost o personalitate care a atins geniul, fiind extrem de respectată pe continent.

Din nefericire, personalitatea ei excepţională a rămas, până în prezent, practic, necunoscută la noi în ţară, scrie RADOR, care creionează un portret femeii de excepţie care a fost Elena Ghika, din care spicuim pasaje.

Elena Ghika s-a născut la 22 ianuarie 1828, la București, în influenta familie Ghica, cea care a dat Ţării Româneşti şi Moldovei domnitori și mari boieri.

Era fiica marelui ban al Craiovei, Mihail Ghica – sau Mihalache Ghica cum mai este cunsocut -, fost și mare vornic sau ministru de Interne, colecționar pasionat, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București și membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa și a Caterinei Ghica, una dintre cele mai mari frumuseţi ale vremii, prima româncă traducătoare și publicistă, nepoata de frate a domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica – primul domnitor pământean al Țării Românești după un secol de domnii fanariote – şi Alexandru Dimitrie Ghica.

Elena a fost cea mai mare din cei şase copii ai familiei, care număra trei băieţi şi trei fete.

Ea şi-a petrecut copilăria în palatul părintesc al lui Mihail Ghica, un adevărat muzeu în care erau colecţionate antichități, picturi și sculpturi, iar biblioteca găzduită aici era extrem de valoroasă şi de dimensiuni impresionante.

În acest loc remarcabil şi în această atmosferă de mare valoare intelecuală, Elena a avut prilejul să îi cunoască pe marii literați ai momentului, precum Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu sau Dimitrie Bolintineanu.

Copil-minune

Nu e de mirare că Elena Ghika a devenit un copil – minune, fiindcă trebuie să spunem că la vârsta de cinci descifra tainele limbilor greacă veche și greacă modernă, ale limbii latine, francezei, italianei, englezei și germanei.

Elena a primit educația intelectuală de bază de la Gregorios Papadopoulos, profesor la Școala de Belle Arte din Atena și de la preceptorul francez J.A. Vaillant, însă profesorul grec avea să fie pur şi simplu uimit de geniul ei precoce, afirmând: „Facultățile ei intelectuale s-au dezvoltat atât de rapid, încât profesorii însărcinați cu instruirea ei nu au putut păstra nici un alt elev la același nivel cu ea, în aceleași studii.”

În anul 1842, Noua Adunare Obștească răspunde mesajului domnesc cu o adresă în care se făcea o critică radicală domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica, iar Gheorghe Bibescu a profitat de această ocazie pentru a-l acuza că este „un albanez străin de țară”.

Deputații Adunării Obștești afirmau răspicat că nu puteau coopera cu domnitorul Ghica, iar plângerea a fost trimisă rușilor și turcilor, iar Poarta a decis să se facă o anchetă, care s-a încheiat cu o serie de concluzii defavorabile domnitorului.

Ca urmare, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a fost destituit la 7/19 octombrie 1842, printr-un firman al Porții.

Întreaga familie a lui Mihail Ghica s-a exilat voluntar în străinătate, împreună cu fratele Alexandru, urmând un periplu de 7 ani prin Viena, Berlin, Dresda și Veneția. Elena Ghica este primită, împreună cu părinții săi, la curțile din Viena, Berlin, Dresda, fiind unanim apreciată pentru rafinamentul intelectual și frumusețea ei uluitoare.

Mentor

În acest periplu, la Berlin, avea să îl întâlnească pe cel care îi va deveni mentor, Alexander von Humboldt, un pasionat de arheologie şi de ştiinţele naturii.

La vârsta de 14 ani, Elena Ghika traducea deja „Iliada” din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle.

Dar geniul ei nu s-a aoprit aici: în copilărie şi adolescenţă a luat lecții de muzică, a practicat sporturi precum înotul, echitația, scrima, a participat chiar la partide de vânătoare ale adulților.

În perioada exilului, a studiat pictură și muzică, istoria literaturii, sociologia, religia și s-a perfecționat în limbi străine.

În anul 1844, la vârsta de 16 ani, picta, pe pânză în ulei, o lucrare semnată „Elena Ghica 1844”, „un peisagiu sălbatec luat în treacăt” din munții Bucegi, primele sale picturi au fost expuse la Dresda, în anul 1845, iar la vârsta de 20 de ani compunea muzica pe versurile poeziei lui Eliade Rădulescu „La Istru”.

Dacă din punct de vedere intelectual, Elena Ghika dovedea preocupări atât de variate, aspectul său fizic impresiona în egală măsură.

Scriitorul şi unul dintre biografii săi, Armand Pommier, remarca: „Figura sa de un oval perfect, cu o mare puritate a liniilor în toate detaliile lor, era de o paloare strălucitoare, subliniată de tonuri roze, și animată de ochi negri magnifici, ale căror priviri penetrante și vii respirau bunătatea și bunăvoința; părul șaten încorona fruntea sa largă și bine dezvoltată sub care străluceau toate luminile geniului.”

În anul 1848, Elena Ghika se afla la Veneția unde și-a continuat lecțiile de muzică cu maeștrii Ciccarelli, Fanny Persiani, Balfi și Ronconi, și de pictură cu Felice Schiavoni (1803-1881) și Kaufmann.

Căsătoria

La sfârşitul anului 1848, Mihail Ghica s-a întors în țară, împreună cu familia sa, iar în februarie 1849, Elena Ghica, care îşi alesese drept pseudonim literar Dora D’Istria, se căsătoreşte, împotriva voinței părinților ei, cu principele rus Aleksandr Kolțov-Masalski, un tânăr locotenent rus, descendent al miticului întemeietor al statului rus, Rurik normandul şi membru al celei de-a doua din cele mai vechi și ilustre trei familii ruse, pe care l-a cunoscut la un bal, la Iaşi.

În anul 1863 publică la Zürich și la Paris „Excursions en Roumélie et en Morée”/”Călătorii în Rumelia și în Moreea”, carte dedicată memoriei „lui Grigore al III-lea Ghica, domn al Moldovei care a preferat să-și sacrifice tronul și viața decât să ofere Bucovina absolutismului austriac și a cărui amintire și martiraj vor rămâne scumpe fiilor veteranilor lui Traian, cât timp va dăinui naționalitatea română.”

În aprilie 1867, Camera Deputaților din Atena i-a acordat în unanimitate și printr-o lege specială calitatea de cetățean de onoare al Atenei, fiind prima dată când această onoare a fost acordată unei femei, înainte de ea doar Lord Byron primind acest titlu onorific.

În anii 1867 și 1868 a trăit în orașul La Spezia, în golful cu același nume din Italia, de unde a cules impresii de neuitat pe care le-a exprimat în lucrarea „Il golfo di La Spezia”, un reamracbil studiu etnologic, geografic, geologic și paleontologic, de o impresionantă erudiție.

În România

În perioada 1875-1876 s-a aflat în România, ocazie cu care i s-a conferit de către Regele Carol I, Ordinul „Bene Merenti”, clasa I, pentru „merite literare remarcabile” fiind pentru prima dată când o astfel de distincţie era acordată unei femei.

De asemenea, tot atunci, a călătorit la Cluj, unde a participat la unele discuții, la care a dat replici fără menajamente unor „nedreptăți revoltătoare”, produse de maghiarii și austriecii cu care a stat de vorbă.

A fost o avocată entuziastă a drepturilor femeilor și o personalitate neobosită care a susţinut naționalitățile oprimate, fiind de menţionat aici scrisorile schimbate cu Garibaldi, în care ea propunea un plan de federalizare a Balcanilor, care ar fi trebuit să-i cuprindă pe italieni, greci, albanezi și români – descendenții pelasgilor de odinioară.

A scris numeroase lucrări prin care a suţinut cauza femeilor, printre acestea fiind de menţionat „Les Femmes en Orient” – sub formă de scrisori dedicate femeii române – și „Des femmes par une femme”.

Elena Ghika a scris articole de o extraordinară profunzime, în publicaţii precum „Ètoile du Danube” din Bruxelles, „Courrier de Paris”, „Illustration” din Florența” sau „Revue Suisse” din Neuchâtel.

A fost primită în rândurile unor Academii, societăți savante, institute, asociații din Grecia, Italia, Turcia, Franța, Austria sau Argentina, şi a sprijinit a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, în cadrul căreia a susținut mai multe conferințe la Cernăuți. 

Mai multe despre Elena Ghika, AICI.

Parteneri