Primii spioni atomici sunt condamnați la moarte

 

Soții Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, pentru furnizarea datelor secrete ale SUA privind bomba atomică, pe 5 aprilie 1951, iar execuția pe scaunul electric a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing.

Ethel și Julius Rosenberg au fost singurele persoane civile americane inculpate pentru spionaj în timpul Războiului Rece.

Au ajuns în centrul atenției publice din SUA în toiul unei campanii anticomuniste în mediile de informare, îndeosebi pe fundalul investigației parlamentare anticomuniste coordonată de senatorul republican Joseph McCarthy.

Se pare că a jucat un rol faptul că soții Rosenberg erau evrei.

Procurorul Roy Marcus Cohn a demarat procesul penal împotriva cuplului Rosenberg. Unii comentatori au considerat că pedeapsa capitală fost exagerată.

Ethel a fost nevinovată?

Mulțumită informațiilor tehnice furnizate de soții Rosenberg, Uniunea Sovietică și-a putut construi arma nucleară proprie.Potrivit datelor celor mai recente, Julius Rosenberg a fost realmente spion, însă a furnizat documente de relevanță militară minoră.

Aceasta reiese în primul rând din depoziția ofițerului sovietic de contrainformații Aleksandr Feklisov, făcută la sfârșitul Războiului Rece. Feklisov, care îl racolase pe Rosenberg și îi fusese ofițer de legătură, a precizat că soția lui Rosenberg, Ethel, a fost inocentă.

Morton Sobell, coinculpat în proces, a declarat, într-un interviu publicat în septembrie 2008 în cotidianul The New York Times, că Julius Rosenberg a acționat ca spion și că soția sa, Ethel, știa, dar că nu s-a implicat în activitatea soțului.

Monopol periculos

Datele serviciilor secrete făcute publice în 1995 arată că Rosenberg considera că monopolul american în ce privește tehnologia de producere a bombei atomice este periculos și că singura atitudine corectă era să încerce să rupă acest monopol.

Americanii au împărtășit ulterior britanicilor și canadienilor tehnologia nucleară, nu însă și rușilor cu care erau aliați, fapt care îi lasă pe unii autori în dubiu dacă nu s-ar fi putut evita o cursă a înarmării nucleare în măsura în care americanii ar fi decis să împărtășească tehnologia relevantă și sovieticilor.

Neîncrederea

„Modificarea percepției radiației din ajutor al umanității în acela de amenințare a fost grăbită de nefericita lipsă de încredere dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică imediat după exploziile bombelor atomice.

Nu putem ști dacă cursa înarmării nucleare ar fi avut loc în eventualitatea în care li s-ar fi permis sovieticilor accesul la proiectul Manhattan, sau dacă președintele Harry Truman și prim-ministrul Winston Churchill ar fi fost de acord să împartă tehnologiile nucleare cu sovieticii.

Dar o dată ce o țară are bomba, natura umană dictează că alții vor vrea și ei s-o aibă. Ce e sigur este faptul secretoșenia legată de construcția de arme nucleare, ca și aceea legată de construcția de submarine și vase de război nucleare, a produs o neîncredere din ce în ce mai mare între Statele Unite și Marea Britanie pe de-o parte, și Uniunea Sovietică pe de cealaltă, și asta a condus la cursa înarmărilor și la o crescândă și durabilă neîncredere publică în materie de politici ale guvernelor legate de arme nucleare, în special în privința testelor nucleare în atmosferă, fapt care la rândul lui a afectat opinia publică în privința politicilor utilizării tehnologiei nucleare în scopul producerii de energie”,  citim în Radiation: What It Is, What You Need To Know” by Robert Peter Gale, M.D., Ph.D. and Eric Lax, 2013.

Parteneri