- Măi Jeane, vezi cum vorbești că te aud fetele din regiunea Ploiești, arătând cu capul spre locul unde, asemenea statuilor din insula Paștelui, ne afla noi, artiștii.
- Unde sunt fetele alea frumoase să vină să mă sărute?
Dar fetele nimic!
- Hai, sărutați-l pe sărbătorit, zice Ceaușescu, îmbiind fetele.
Orchestra atacă o periniță. Tinere și frumoase, alese pe sprânceană, acestea îl invită la periniță. Se face o horă, iar cel mai solicitat este, evident… sărbătoritul…
După ce s-a terminat Perinița, pe Nicușor Ceaușescu l-au așezat pe burtă peste un urs de mărime potrivită. Maurer, cu o nuia în mână și cu pușca în cealaltă, zice: Pentru Nicu Ceaușescu, de astăzi vânător, să tragem o salvă, după care îi dă una peste fund cu nuiaua.
Toți ceilalți vânători trag focuri de armă în sus. Treaba s-a repetat de vreo trei ori.
În finalul ceremonialului, Ceaușescu smulge fulgerător nuiaua din mâna lui Maurer și-i trage una zdravănă prințișorului: Hai, mă, tată… Ce ai cu mine?, și o rupe la fugă spre corturi ținându-se cu mâna de fund…
- Tu prea l-ai mângâiat Jeane. Lasă-l să țină minte cât o trăi, botezul vânătorii…”.
Din ultima ediție ...
