În colecţie se află şi piese care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Unele dintre ele, inclusiv ii, au aparţinut membrilor familiei Golescu şi au fost purtate de aceştia.
Cam jumătate dintre iile şi cămăşile aflate în colecţia muzeului sunt din zonele etnografice Argeş şi Muscel.
„Acum, când spunem ie ne referim la cea de femeie, iar cămaşă e cea de bărbat. Dar înainte, când spuneai ie te refereai clar la cămaşa femeiască cu poale, lungă. (…) Sunt diferite, dar şi asemănătoare. Fiecare spune o poveste, fiecare este o emblemă pentru localitate, pentru vârsta pe care o aveau, starea familiei, dacă erau ţărani mai înstăriţi sau nu”, spune muzeograful.
Era îndumnezeit omul
Modelele care apar pe ii, dar şi pe celelalte obiecte vestimentare, nu aveau doar un rol estetic, ci şi semnificaţii mai profunde.
„În zona noastră, a Argeşului şi a Muscelului, în zona de munte, care face legătura cu Sibiul, întâlnim acea cămaşă cu cruce.
Deci, practic, era însemnat, era îndumnezeit omul. Şi are exact acele trei braţe ale crucii în jos. Femeia, practic, îşi însemna soţul să aibă binecuvântare atunci când se ducea cu transhumanţa. (…)
Fota de Muscel este plină de tot felul de semnificaţii, de tot felul de simboluri. Rombul vine de la motivul soarelui, un motiv apotropaic (care proteja împotriva duhurilor rele – n.r.), ca viitoarea mireasă să devină mămică.
Ca şi brâul de la bărbat, la fel, ţesut cu acele motive, romb sau ochişori. (…) Cu cât brâul era mai mare, mai lat, arăta virilitatea bărbatului”, explică Livia Cărămizaru.
Şi paietele cusute pe ii, fixate de mărgele minuscule, au tot un rol apotropaic, ele păzind trupul de tot felul de forţe malefice.
Pe de altă parte, în cazul cămăşilor bărbăteşti decorate cu spirale făcute din fir metalic, specifice zonei Muscelului unde se află Câmpulung, fostă capitală a Ţării Româneşti, se poate recunoaşte influenţa bizantină.
„Hora miresei”
Existau însă şi alte tradiţii legate de elemente ale costumului popular.
„Dacă neamul murea, adică nu mai era nicio fată de măritat, pur şi simplu această fotă rămânea în casă, în familie. Se mai întâlnea şi pe pereţii caselor, adică nu avea doar un rol de ritual, avea şi rol decorativ. Rămânea acolo, se înmărmurea în neam”, spune Livia Cărămizaru.
Câteva dintre costumele de sărbătoare reprezentative, inclusiv unele care au aparţinut Goleştilor, sunt prezentate în cadrul unei expoziţii temporare, intitulată „Hora miresei”.
Ziua Universală a Iei este sărbătorită în ţara noastră, dar şi în comunităţile româneşti din întreaga lume, la data de 24 iunie.
