O idee a lui Louis B. Mayer, patronul puternicelor studiouri MGM, Academia a fost înființată în mai 1927, ca organizație cu scop nelucrativ dedicată promovării industriei cinematografice.
Primul său președinte și gazdă a ceremoniei din mai 1929 a fost actorul Douglas Fairbanks Sr.
Spre deosebire de zilele de astăzi, câștigătorii primelor Oscaruri au fost anunțați înaintea ceremoniei de înmânare a premiilor, astfel că nu a existat nici un suspans.
Când a avut loc prima ceremonie a decernării Oscarurilor, sunetul tocmai fusese introdus în cinema. Filmului Warner Bros., Cântărețul de jazz – unul dintre primele „talkies” (firme vorbite), nu i s-a permis să concureze, deoarece Academia a considerat că ar fi fost nedrept să lase filmele sonor să concureze cu filmele mute.
Primul laureat oficial la categoria Cel mai bun film a fost Wings, regizat de William Wellman. Cea mai scumpă peliculă făcută vreodată până atunci, cu un buget de două milioane de dolari, filmul spune povestea a doi piloți din Primul Război Mondial care se îndrăgostesc de aceeași femeie.
Epopeea Sunrise a lui FW Murnau, a primit la egalitate cu Wings, premiul pentru Cel mai bun film. Sunrise este considerat până astăzi unul dintre cele mai valoroase filme din istoria cinematografiei.
Actorul german Emil Jannings a obținut premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolurile sale din The Last Command și The Way of All Flesh.
Janet Gaynor a obținut premiul pentru cea mai bună actriță, cu rolurile din Seventh Heaven, Street Angel și Sunrise.
Un premiu onorific special i-a fost conferit lui Charlie Chaplin. Inițial nominalizat la categoriile cel mai bun actor, cel mai bun scenarist și cel mai bun regizor pentru pelicula Circul, Chaplin a fost retras din competiție pentru a putea primi un premiu special.
Schimbarea a fost atribuită de unii impopularității lui Chaplin la Hollywood.
Artistul va mai primi un Oscar abia în 1972, de asemenea onorific.
Prima gală a Oscarurilor a fost una extrem de scurtă: a durat doar 15 minute.
De fapt, Academia a început să utilizeze numele de Oscar pentru premiile sale doar în 1939. Potrivit unei istorioare populare, dar neconfirmate, directoarea executivă a Academiei, Margaret Herrick, a observat că statuetele semănau cu unchiul său, Oscar.
Din 1942, rezultatele votului secret au început să fie anunțate ăn cadrul galei, cu ajutorul unui sistem de plicuri sigilate, creând un suspans benefic pentru marketing.
