Pe 12 aprilie 1961, sovieticul Iuri Gagarin a fost primul om care a ajuns în spațiul cosmic, ocolind Pământul pe orbită într-o capsulă Vostok. Statele Unite s-au grăbit și ele să facă la fel, trimițându-l în spațiu pe Alan Shepard, însă doar într-o misiune suborbitală, într-o capsulă Mercury.
Așa a început cursa spațială.
Simțindu-și amenințată poziția de pionier, Uniunea Sovietică a dorit să trimită imediat un alt om în spațiu, de data aceasta într-o misiune multi-orbitală, depășind recordul lui Gagarin.
Moscova și-a dorit cu ardoare ca această operațiune să aibă loc înainte ca americanii să reușească să ajungă pe orbită: John Glenn o va face abia pe 20 februarie 1962.
A doua lansare orbitală Vostok, va avea loc pe 16 mai 1961, și va reveni pe pământ pe 26 mai, după ce, potrivit Moscovei, va înconjura Pământul de 17 ori, fără om la bord,
Acest zbor este însă unul înconjurat de mister.
În acea perioadă, doi radioamatori italieni, frații Achille și Giovanni Battista Judica-Cordeglia, susțin că au interceptat comunicațiile radio dintre capsula Vostok și baza sovietică de pe pământ.
Ei au dat publicității o înregistrare audio, care ar dovedi că la bordul capsulei sovietice se afla de fapt o astronaută, care a fost arsă de vie din cauza supraîncălzirii.
Înregistrarea este cutremurătoare: ea ar cuprinde ultimele cuvinte ale astronautei, descriind situația dramatică în care se află.
Iată ce cuprind secundele dinaintea dispariției din spațiul audio a vocii femeii:
„Alo… alo! Recepție! Recepție!… Mă auziți? Mă auziți?… Este foarte cald… Este foarte cald! Ce? Patruzeci și cinci? Ce? Patruzeci și cinci? Cincizeci? Da… Da… Respir… Respir… Oxigen… Oxigen… Este foarte cald… Nu este periculos? Asta e tot… Da… Cum? Cum? Vorbiți! Cum să transmit? Da… Ce? Transmisiunea noastră începe acum… Patruzeci și unu… Așa… Da… Mi-e foarte cald… Mi-e foarte cald… Asta e tot… Văd o flacără!… Văd o flacără!… Mi-e foarte cald… Patruzeci și trei… Patruzeci și doi… Patruzeci și unu… O să mă prăbușesc? Da… Da… Mi-e foarte cald!… Mi-e foarte cald!… Reintru…”
Au existat însă voci care au contestat autenticitatea înregistrării, afirmând că nu sunt folosite obșinuitele standarde de protocol ale acestui tip de comunicații. Alții au depistat și mici erori gramaticale. Acest lucru a dat apă la moară ideii că italienii au creat un fals pentru a dobândi celebritate și bani.
Există și teoria inversă: că înregistrarea ar fi autentică, dar societicii ar fi declanșat în occident o vastă operațiune de denigrare a fraților Judica-Cordeglia, pentru a-și apăra reputația terfelită în cursa pentru cucerirea spațiului.
