Primul organism reprezentativ al puterii legislative în Rusia a fost creat în urma revoluţiei din 1905.
La 6 august 1905, țarul Nicolae al II-lea a emis un manifest privind înfiinţarea şi regulile de procedură ale Camerelor Parlamentului – Duma de Stat. Documentul prevedea ca Duma de Stat să aibă funcţie cvasilegislativă.
La 17 octombrie 1905, țarul a semnat un nou manifest care stipula că nicio lege nu poate intra în vigoare fără aprobarea Dumei de Stat. Ulterior, dintr-un organism de avizare a devenit o instituţie de legiferare.
Totuşi, prima Dumă de Stat, configurată în urma alegerilor prevăzute de legea din decembrie 1905, avea puteri şi o autoritate limitate.
În conformitate cu prevederile Codului Principalelor Legi de Stat, aprobat de Nicolae al II-lea, în 23 aprilie 1906, împăratul hotăra în ce priveşte desemnarea miniştrilor, chestiunile de politică externă şi declararea stării de urgenţă.
Codul mai specifica, de asemenea, că suveranul putea promova legi.
Principala chestiune care a fost dezbătută, în cadrul primei sesiuni a Dumei de Stat, a vizat reformele în problematica pământului. Reprezentanţii Dumei de Stat au încercat, însă fără succes, să adopte măsuri care să ofere soluţii viabile pentru reformele politice şi pentru stoparea represiunilor participanţilor la Revoluţie.
Per ansamblu, delegaţii au aprobat o singură propunere legislativă iniţiată de guvern. Legea transfera 15 milioane de ruble celor afectaţi de dezastrul din agricultură.
Această primă Dumă de Stat a fost dizolvată de Nicolae al II-lea, pe 8 iulie 1906, după 73 de zile, care ar fi spus „blestemată Dumă. Este doar lucrarea lui Witte (prim-ministru al Rusiei între 6 noiembrie 1905 și 22 aprilie 1906 – nota Ev. Istoric)”.
