Născut în 1625, la Dordrecht, într-o familie înstărită de negustori Johan de Witt a studiat la celebra universitate din Leiden, unde s-a afirmat ca un excepțional matematician, dar a dovedit reale calități și în domeniul juridic.
Tatăl său, Jacob de Witt, a deținut mai multe poziții în serviciul public, precum cea de trezorier al Sinodului din Dordrecht al Bisericii Reformate, primar sau ambasador.
Johan avea numai 19 ani când el și fratele său mai mare Cornelius și-au vizitat tatăl în Suedia, unde era ambasador. La revenirea în țară, Johan s-a mutat la Haga unde a activat ca jurist.
În 1650, când Wilhelm al II-lea, prinț de Orania, a murit, Johan a fost printre cei care au participat la crearea unui regim republican și a fost numit pensionar (rang de conducere în Olanda, între secolele XIV și XVIII – n.r.) la Dordrecht.
A dovedit excepționale calități de bărbat de stat, devenind unul dintre cei mai străluciți diplomați ai vremii sale și, trei ani mai târziu, când avea numai 28 de ani, a fost numit înalt pensionar, echivalentul funcției de prim-ministru de azi.
Și-a folosit cunoștințele și talentul diplomatic pentru a-și transforma mica țară într-o mare putere mondială.
Când Johan de Witt a fost ales prim-ministru, Olanda se afla în război cu Anglia, însă, după mai puțin de un an a fost semnat Tratatul de la Westminster, care consfințea pacea. Una dintre clauzele tratatului interzicea Olandei să-l numească pe Wilhelm al-III-lea ca „Stadtholder” (șef al statului). Oliver Cromwell insistase pentru introducerea în acord a aceste clauze, dat fiind că Wilhelm era nepotul fostului rege englez Carol I, putând la un moment dat să manifeste pretenții față de imperiul britanic.
În anii următori, Johan de Witt a reușit să consolideze economia olandeză, iar abilitatea sa diplomatică a dus la formarea Triplei Alianțe, între Olanda, Anglia și Suedia. Această alianță l-a obligat pe Ludovic al XIV-lea să oprească temporar ofensiva împotriva Olandei.
Cu toate acestea, în 1672, numit „Anul Dezastrului” în istoria Olandei, Ludovic al XIV-lea a al Franței a declarat război și a cucerit o parte dinteritoriul Republicii Olandeze. Acesta a fost începutul sfârșitului pentru Johan de Witt.
Dezamăgiți de această pierdere, olandezii s-au orientat către Wilhelm al II-leaI de Orania, iar de Witt a fost declarat trădător.
Fratele lui Johan a fost arestat sub acuzația de conspirație împotriva Prințului, iar Johan însuși a fost obligat să demisioneze. Pe 20 august 1672, Johan a mers să-și viziteze fratele la Gevangenpoort, închisoarea din Haga.
Pe când se afla în interior, o mulțime furioasă (unii spun că năimită de Wilhelm al III-lea) a dat buzna în închisoare și i-a măcelărit pe cei doi frați, Cornelius și Johan. În biografia lui Johan din 1986, apărută la Cambridge University Press, istoricul Herbert Rowan afirmă că părți ale trupurilor mutilate ale celor doi au fost mâncate de unii dintre participanții la linșaj.
