Dar informațiile primite de la un lider sirian l-au alertat cu privire la o altă amenințare majoră.
În vara anului 1945, nimeni nu era mai urât de oficialii francezi din Siria și Liban decât Jamil Mardam Bey.
Informațiile obținute de Franța au dezvăluit că Mardam, primul ministru al Siriei sub mandatul francez de acolo, fusese recrutat de Iltyd Nicholl Clayton, șeful MI6 în Orientul Mijlociu, și de Nuri Sa’id, primul ministru irakian.
Mardam ar fi fost de asemenea de acord cu un plan prin care Siria, după plecarea Franței din regiune, să se unească cu Irakul și cu Transjordania sub familia hașemită, iar Marea Britanie – care controla cele două țări – să se bucure de hegemonie și în Damasc.
Pentru aportul lui la „Planul Siria Mare”, Mardam a primit bani frumoși și i s-a promis că va domni în Siria, sub monarhul hașemit, scrie haaretz.com.
De două ori premier
Născut la 1893, Mardam fusese prim-ministru în Siria între 21 decembrie 1936 și 18 februarie 1939.
După ce Siria a obținut independența la 17 aprilie 1946, a fost chemat să formeze un guvern la 5 octombrie 1947.
A ocupat și portofoliile de ministru al afacerilor externe și al sănătății. La 26 mai 1948, a preluat și Ministerul Apărării.
Mardam Bey a condus Siria împreună cu președintele al-Quwatli în timpul războiului arabo-israelian din 1948.
Înfrângerea a afectat credibilitatea lui Mardam Bey în rândul conservatorilor care l-au acuzat că era unul dintre principalii vinovați. Când revoltele împotriva sa au luat amploare, a răspuns cu forța, declarând legea marțială, numindu-se guvernator militar și arestându-i pe criticii săi de seamă.
Apoi a ordonat armatei să păstreze ordinea pe străzi și a arestat mulți manifestanți la Damasc și Alep. Totuși, a demisionat din funcție la 22 august 1948, anunțându-și retragerea din viața politică.
Jamil Mardam Bey și-a petrecut restul vieții între Egipt și Arabia Saudită, trăind într-un exil autoimpus. A fost un oaspete de onoare la curțile regelui Farouk și al regelui Abdulaziz.
S-a împrietenit cu ofițerii care au venit la putere în Cairo în iulie 1952. În 1955, președintele Gamal Abdel Nasser i-a cerut lui Mardam Bey să candideze la funcția de președinte în Siria, susținând că regimul de la Cairo îi va sprijini candidatura, dar fostul prim-ministru a refuzat oferta din motive de sănătate.
Jamil Mardam Bey a murit la Cairo în 1960 și a fost înmormântat la Damasc.
