Yitzhak Shamir a urmat cursurile şcolii secundare Bialystok, pentru ca la numai 14 ani să devină un membru activ al mişcării de tineret Beitar.
În anul 1935, Yitzhak Shamir a plecat din Varşovia, unde studia dreptul, pentru a se muta în Palestina. Aici s-a înscris la Universitatea Ebraică, conform pagini de internet a Ministerului Afacerilor Externe al Israelului.
În 1937, s-a înscris în mişcarea Irgun Tzeva’i Le’umi (Etzel), pentru ca în 1940 să devină membru al unei organizaţii mai mici dar mai militante denumită Lehi sau Luptătorii pentru Libertatea Israelului şi condusă de Avraham Stern.
Aici a făcut parte din conducerea grupării, coordonând activităţi organizaţionale şi operaţionale.
În timpul şi după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost arestat de britanici de două ori, reuşind de fiecare dată să evadeze.
A doua oară, în 1947, a evadat din închisoarea britanică amplasată în Eritrea.
A obţinut azil politic în Franţa, după care, în 1948, s-a întors în Palestina pentru a reveni la conducerea Lehti, organizaţie ce încetează să existe după înfiinţarea Statului Israel.
Între afaceri și Mossad
Pentru o scurtă perioadă de timp, s-a ocupat de comerţ. La mijlocul anilor ’50, Yitzhak Shamir a început să lucreze în cadrul serviciilor secrete, deţinând, ulterior, poziţii de conducere în cadrul Mossadului.
S-a întors la activităţile economice private în ani ’60.
În 1970 s-a înscrie în partidul de opoziţie Herut, al cărui lider era Menachem Begin. În 1973, Herut s-a aliat cu mai multe formaţiuni politice, construcţia rezultată purtând denumirea Likud.
În 1973, a fost ales membru al Knessetului, parlamentul statului Israel, din partea partidului Likud. Avea să fie parlamentar timp de 23 de ani. A făcut parte din Comisia pentru afaceri externe şi apărare. În 1977, a devenit preşedintele Knessetului.
În guvern
Între anii 1980 şi 1983, a deţinut funcţia de ministru al Afacerilor Externe. În septembrie 1983, Yitzhak Shamir a fost ales preşedintele partidului Likud.
După demisia lui Menachem Begin din funcţia de premier, în octombrie 1983, Yitzhak Shamir a devenit prim-ministru, până la alegerile generale din toamna anului 1984.
În urma rezultatelor indecise ale alegerilor din 1984, preşedintele Likud a decis, împreună cu Shimon Peres, liderul Partidului Laburist, să formeze un guvern de unitate naţională.
Timp de doi ani, Yitzhak Shamir a fost vice-premier şi ministru al Afacerilor Externe, în timp ce premier a fost Peres.
Yitzhak Shamir a deţinut un al doilea mandat de premier, între 20 octombrie 1986 şi 13 iulie 1992.
Acesta a fost marcat de Războiul din Golf, din 1991, precum şi de Conferinţa pentru Pace în Orientul Mijlociu de la Madrid, octombrie 1991, moment în care au debutat convorbirile directe dintre Israel şi statele arabe vecine.
După ce partidul său a pierdut alegerile din 1992, Yitzhak Shamir a renunţat la conducerea Likud, iar în 1996 s-a retras şi din Knesset.
A fost cel de-al treilea cel mai longeviv premier israelian, după David Ben-Gurion şi Benjamin Netanyahu.
A murit la 30 iunie 2012, în Tel Aviv.
Foto: 1 ianuarie 1945, Yitzhak Shamir este cel din dreapta
Sursa: Agerpres
