Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949.
Actualmente cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord. S-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre.
Mai în glumă, mai în serios
NATO ar exista în Europa pentru „a-i ține pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe germani jos”.
Așa s-a exprimat odată mai în glumă, mai în serios primul secretar general al NATO, britanicul Lord Hastings Ismay, amintește Deutsche Welle.
Dar această poziție era una răspândită în primii ani ai Alianței Nord-Atlantice: al Doilea Război Mondial, început de Germania, era abia cu câțiva ani în urmă, Uniunea Sovietică deținea controlul asupra întregii jumătăți estice a Europei, inclusiv partea estică a Germaniei, în timp ce americanii tocmai analizau dacă să lase Europa din nou pe cont propriu și prin urmare și mai expusă influenței sovietice.
Republica Federală Germania a recâștigat atât de repede încrederea celorlalte țări vestice, încât a fost admisă în 1955 în NATO. Simultan, Republica Democrată Germană a intrat în Pactul de la Varșovia, dominat de URSS.
Războiul Rece
Războiul Rece a durat 40 de ani. Situația era încordată, dar stabilă.
În contextul negocierilor de dezarmare purtate cu Uniunea Sovietică în 1988, președintele american Ronald Reagan a ținut neapărat să precizeze că ar avea mereu în vedere interesele europenilor: ”Pe primul loc este pentru mine menținerea unui parteneriat puternic și sănătos între America de Nord și Europa. Nu vom jerti niciodată interesele acestui parteneriat pentru un tratat cu Uniunea Sovietică”.
Prăbușirea comunismului
În 1989/90, situația s-a schimbat radical. Comunismul s-a prăbușit, la fel ca și URSS.
Puterile câștigătoare în al Doilea Război Mondial și-au dat acordul pentru reunificarea Germaniei ca țară membră a NATO.
Marea schimbare petrecută în Europa a însemnat și aderarea la NATO în anii următori a majorității țărilor din fostul Pact de la Varșovia, printre care Polonia, România și țările baltice.
Noi tensiuni
Între timp, situația seamănă din nou cu cea din perioada Războiului Rece. Rusia susține că se simte amenințată de extinderea estică a NATO și se reînarmează.
Începând cu anii 90, Alianța se implică tot mai mult în regiuni de criză din afara granițelor ei. Inclusiv Germania, prezentă în Balcani și Afganistan, chiar dacă participarea Berlinului la astfel de misiuni a generat inițial discuții aprinse în Republica Federală, din cauza istoriei național-socialiste.
O singură dată în istoria de 70 de ani a NATO a fost invocat articolul prin care toate țările sunt chemate să asigure apărarea colectivă a unei țări membre: s-a întâmplat după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA.
Au urmat însă discuții aprinse pe marginea consecințelor acestor acțiuni, aceste tensiuni divizând NATO pentru mai mulți ani.
Lideri nemulțumiți
NATO se află din nou sub presiune de la preluarea mandatului de președinte al SUA de către Donald Trump. El a pus de mai multe ori sub semnul întrebării sensul NATO și al obligației de apărare colectivă.
Recent, președintele Franței, Emmanuel Macron, spunea că Alianța este în moarte cerebrală, stârnind ironiile omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan și criticile chiar ale lui Donald Trump, nemulțumitul de mai ieri.
Premiera istorică
Și totuși, miercuri, la Londra, Alianța va înscrie o premieră istorică în palmaresul său. Un semnal că Alianța trebuie să rămână puternică, în fața unor provocări multiple.
NATO va face referire, pentru prima dată în istoria sa, la provocările reprezentate de China, în declaraţia finală a liderilor statelor membre care va fi adoptată la finalul Summitului Alianței de la Londra.
”Recunoaştem că influenţa crescândă şi politicile internaţionale ale Chinei prezintă atât oportunităţi, cât şi provocări pe care trebuie să le tratăm împreună ca alianţă”, indică proiectul declaraţiei liderilor celor 29 de state membre ale NATO, citat de DPA, preluată de agerpres.ro.
Ascensiunea Chinei
”Am recunoscut acum, desigur, că ascensiunea Chinei are pentru toţi aliaţii implicaţii privind securitatea”, a susţinut secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, înaintea Summitului.
El se referă la rachetele cu rază lungă de acţiune şi la rolul Chinei în regiunea Arctică, în Africa şi în investiţiile în infrastructura europeană.
”China are al doilea cel mai mare buget al apărării din lume”, explică Stoltenberg, care adaugă că obiectivul ”nu este de a crea un nou adversar, ci doar de a analiza, a înţelege şi apoi a răspunde într-o manieră echilibrată provocărilor pe care China le ridică”.
