Ursul, care nu cântărea mai mult de 80 de kilograme, devorează o parte din drog și moare în interval de douăzeci de minute.
Medicul șef legist al laboratorului de criminalistică al Georgiei a estimat ulterior că ursul ar fi înghițit trei sau patru grame de cocaină.
La circa o săptămână după moartea ursului, un vânător, a cărui identitate a rămas necunoscută până astăzi, descoperă cadavrul bietului animal și le povestește prietenilor, fără a sufla o vorbă autorităților.
Este nevoie de trei săptămâni pentru ca, din gură în gură, povestea să ajungă la urechile unui paznic de vânătoare. Acesta informează Georgia Bureau of Investigation (GBI), ai cărui agenți descoperă cadavrul ursului pe 20 decembrie.
La un anumit moment, între descoperirea ursului mort de către vânător și sosirea agenților GBI, toată cocaina dispare, căci, așa cum avea să remarce unul dintre agenți, „în mod evident, ursul nu a putut înghiți 35 de kilograme de cocaină”.
Un alt agent, la fel de circumspect în fața ambalajelor de cocaină goale, lăsate în interiorul rucsacului, va declara ziariștilor: „Vă spun eu, ceva nu e în regulă”.
*
În dimineața zilei de 11 septembrie 1985, Fred M. Myers, locuitor din Knoxville, Tennessee, descoperă un om mort pe aleea casei sale.
Cadavrul este întins pe spate, peste o parașută rămasă nedeschisă. Corpul este relativ în stare bună, cu excepția câte unui firicel de sânge care se prelinge din fiecare nară.
Myers își va aminti că, spre miezul nopții trecute, auzise o bufnitură dar nu îi acordase importanță.
Mortul avea pe el o vestă antiglonț, ochelari de vedere pe timp de noapte, două pistoale, muniție, un cuțit, rații de hrană uscată, șase Krugerrands (monede de aur din Africa de Sud), 4.500 de dolari bani gheață, documente de identitate pe mai multe nume diferite, o legitimație de membru al Jockey Club Miami și mai multe epigrame motivaționale, dintre care una afirma:
„Există un singur principiu tehnic care nu se schimbă niciodată: să provoci inamicului cât mai multe răni, morți și distrugeri într-un minimum de timp.”
Avea asupra lui și un rucsac cu 35 de kilograme de cocaină.
Poliția îl va identifica ca fiind Andrew Carter Thornton II, din localitatea Paris, Kentucky, fost ofițer de poliție și agent al agenției antidrog DEA (Drug Enforcement Administration).
Acesta fusese acuzat că a furat arme dintr-un complex militar american (baza US Navy din China Lake) și că a introdus ilegal marijuana în Statele Unite în 1981.
Specialiștii din administrația federală a aviației au ajuns la concluzia că Thornton sărise de la o altitudine de 2.000 de metri și chingile parașutei se încurcaseră în ruscacii cu material și cocaină.
În aceeași dimineață, o epavă de avion este descoperită în districtul Macon, Carolina de Nord, și s-a stabilit rapid că între ea și Thornton exista o legătură.
Se pare că acesta activase pilotul automat, direcționând aparatul Cessna peste Atlantic, înainte de a se parașuta deasupra Knoxville. Însă avionul nu reușise să treacă munții.
Câteva zile mai târziu, sunt descoperite un sac cu haine, un manual de pilotaj și hărți ale Jamaicăi într-o mlaștină din sud-vestul Atlantei, în districtul Butts, în Georgia.
Atunci a început să apară cocaina.
*
Ceva mai târziu, gărzile forestiere au descoperit trei ruscaci conținând 100 de kilograme de cocaină, atârnați de o parașută care se încurcase într-un copac în pădurea Chattahoochee-Oconee.
În noiembrie, un grup de pădurari descoperă un alt ruscac cu 12 kilograme de cocaină.
În aceeași lună, ursul nostru face și el descoperirea care îi va fi fatală.
Iar, la sfârșitul lunii decembrie, sunt găsite alte 100 de kilograme, în trei rucsaci diferiți.
Autoritățile vor avea nevoie de doi ani pentru a înțelege ce se întâmplase.
În noiembrie 1987, procurorii federali o pun sub acuzare pe prietena lui Thornton, Rebeccca Sharp, și pe un anume Ruben Soto – citat ca fugar în actul de acuzare – pentru că au încercat să introducă cocaină columbiană în Tennessee.
În momentul prăbușirii, Rebecca Sharp se afla la Knoxville, unde trebuia să îi preia pe Thornton și pe un complice al acestuia care se afla cu el în avion.
Planul era ca alți complici să recupereze cocaina din zonele unde rucsacii fuseseră aruncați.
Nu s-a putut afla dacă era vorba de un plan inițial de a livra cocaina distribuitorilor americani care îl așteptau sau Thornton încercase să-și înșele partenerii.
Acuzațiile împotriva Rebeccăi Sharp au fost abandonate în septembrie 1988, un judecător decizând că mărturisirea sa (înregistrată de un agent care se prezentase drept un agent al cartelului columbian care încerca să recupereze cocaina) fusese luată sub presiune.
Toată istoria operațiunii Thornton (sau cel puțin ce se știe până acum) este povestită în amănunt în cartea lui Sally Denton, „The Bluegrass Conspiracy”, apărută în 1990.
În ceea ce-l privește pe sărmanul urs, acesta a fost împăiat și a trecut prin mâinile mai multor proprietari, unul dintre aceștia fiind cântărețul de muzică country Waylon Jennings.
Ursul a ajuns în cele din urmă la Kentucky Fun Mall din Lexington, unde a devenit star național după ce a apărut în 2016 într-un clip publicitar viral.
De asemenea, toată povestea va fi ecranizată de regizoarea Elizabeth Banks. Titlul filmului va fi Cocaine Bear, Ursul cocainoman.
