Ezra Pound se naște la Hailey, Idaho și crește într-o suburbie a Philadelphiei, unde tatăl său lucra la trezoreria federală.
Merge la universitatea din oraș unde îl cunoaște pe scriitorul și medicul William Carlos Williams și are o idilă cu Hilda Doolittle, care va deveni ulterior cunoscută sub numele de poet H.D.
Obține un master în filologie, în 1906.
Pound își ia o slujbă la colegiul Wabbash din Indiana, pe care o pierde după șase luni, fiind acuzat că a adus o femeie în camera sa din campus peste noapte.
În 1908, se mută la Londra, unde predă și publică recenzii.
Ajunge secretarul lui William Butler Yeats, unde face cunoștință cu fiica unuia dintre prietenii lui Yeats, Dorothy Shakespear, cu care se căsătorește în 1914 și cu care are un copil.
În această perioadă, Pound scrie critică literară, enunțând regulile noilor forme de poezie. Îi sprijină pe tineri scriitori, ca William Carlos Williams, H.D., T.S. Eliot, James Joyce, Robert Frost, Ernest Hemingway și Marianne Moore.
Începe să scrie și poezie, inclusiv 116 Cantos, în care se combină amintiri, sentimente, impresii și fragmente literare.
În 1920, Pound și familia sa se mută la Paris, unde poetul se îndrăgostește de o tânără violonistă, Olga Rudge, cu care de asemenea va avea un copil.
În 1925, el și soția sa se mută la Rapallo, în Italia. Până la începutul războiului, petrece verile la Veneția cu Rudge. Când începe războiul, Olga vine și ea la Rapallo.
Pound îl sprijină puternic pe Benito Mussolini, convins fiind că arta înflorește sub liderii puternici. Militează puternic împotriva Aliaților, în special prin emisiuni radiofonice, până la sfârșitul războiului, când este arestat de americani și ținut într-un lagăr de lângă Pisa.
Această experiență îi va distruge sănătatea mentală, deși atunci produce una dintre cele mai frumoase opere ale sale, Pisan Cantos (1948).
Când este adus în Statele Unite, în 1945, starea sănătății sale mentale este considerată improprie unui proces, drept care este ținut la St. Elizabeth timp de 13 ani.
În timp ce se afla internat, în 1949, primește premiul Bollingen pentru Pisan Cantos.
O mulțime de poeți și scriitori celebri, printre care T.S. Eliot, E.E. Cummings, W.H. Auden, Allen Tate sau Joseph Cornell fac presiune pentru eliberarea sa, care are loc în 1958.
Ezra Pound se întoarce în Italia împreună cu Dorothy. Ajungând la Napoli, Pound este fotografiat pe puntea vasului salutând în stilul fascist.
Moare pe 1 noiembrie 1972, în somn, la un spital din Veneția, după se simțise slăbit de ziua sa, pe 30 octombrie. Împlinise 87 de ani.
Poate că nimic nu descrie mai bine viața tumultoasă a poetului decât propriile sale cuvinte, spune prietenilor săi, Allen Ginsberg, Michael Reck și Peter Russell, în 1967, când tuspatru se aflau în restaurantul Pensione Cici de la Veneția:
„Orice am făcut bine a fost stricat de intențiile rele – preocuparea pentru lucruri neimportante și stupide.”
