Povestea din spatele celei mai cunoscute imagini a lui Einstein

 

Fotografia, veche de 70 de ani, și-a păstrat toată prospețimea. De îndată ce vine vorba despre marele fizician, această imagine ne vine prima în minte.

Faimoasa fotografie este un instantaneu, o imagine luată aproape întâmplător, de un reporter al agenției de presă americane UPI (United Press International), pe data de 14 martie 1951.

În acea zi, Einstein sărbătorea împlinirea a 72 de ani și participa la o serată organizată în onoarea sa la Advanced Study Institute, în New Jersey.

Celebru pe plan mondial pentru descoperirile sale, profesorul era așteptat de o mulțime de paparazzi care pândeau ieșirea din clădire.

Einstein nu putea suferi o asemenea mediatizare. Împreună cu soția sa și cu profesorul Frank Aydelotte, fost director al Institutului, savantul reușește cu greu să-și facă loc prin mulțime și să se așeze pe bancheta din spate a limuzinei.

În acest moment, potrivit Deutsche Welle, unul dintre fotoreporteri i-a strigat:

„Hei, Profesore, zâmbiți vă rog pentru o fotografie aniversară!”

Agasat dar și dezinvolt, Einstein scoate limba la ziariști cu un aer ștrengar.

Imaginea a fost imortalizată de reporterul UPI Arthur Sasse.

Evenimentul l-a iritat pe moment pe Einstein, însă, când a văzut rezultatul în ziare a fost încântat. Drept care a comandat pentru sine nouă copii.

Fizicianul născut la Ulm, în Germania, iubea în mod special această fotografie despre care considera că îi surprinde foarte bine caracterul.

„Această imagine îmi dezvăluie comportamentul. Am avut întotdeauna dificultăți să accept autoritatea, iar aici, să scot limba la un fotograf care se aștepta în mod sigur la o atitudine mai solemnă, înseamnă refuzul de a mă preta la jocul reprezentării, refuzul de a oferi o imagine a mea conformă cu regulile genului”, va spune el mai târziu.

Această imagine neconvențională reprezintă perfect spiritul liber al lui Einstein, în total contrast cu imaginea academică pe care o au îndeobște oamenii de știință.

Încă un bobârnac dat prostiei umane de care îi plăcea atât de mult să-și bată joc:

„Două lucruri sunt infinite: universul și prostia umană. Deși, în privința universului, nu sunt atât de sigur.”