Brian Robson avea 19 ani când a decis să-și pună în practică planul de a ajunge acasă, în Țara Galilor, în 1965.
După 11 luni în Australia, era mistuit de dorul de casă, dar cele 40 de lire sterline pe lună pentru care lucra la Victorian Railways nu erau suficiente pentru a acoperi un bilet de avion de 700 de lire sterline.
După ce le-a vorbit despre planul lui timp de aproximativ o săptămână, doi prieteni și colegi irlandezi, cunoscuți de Brian doar ca Paul și John, l-au ajutat să se împacheteze într-o cutie „de mărimea unui mini-frigider”, care să fie pusă ca pachet cu bunuri pe un zbor Qantas de la Melbourne la Londra.
Acesta era planul.
Brian spune că avea nevoie de ajutorul lor, deoarece Paul avea acces la o mașină de scris pentru a completa documentele care să-l trimită prin poștă.
El a declarat pentru Irish Times: „Paul chiar a fost 100% împotrivă… dar John mi-a spus „nu-ți face griji, îl voi convinge”. Și așa, amândoi au mers înainte și m-au ajutat”.
În cutia mică, Brian a luat cu el perne, o torță, valiza, o carte cu cântece ale Beatles și două sticle – una pentru apă și cealaltă pentru urină.
Brian, acum în vârstă de 75 de ani, nu se aștepta la o călătorie de lux, dar ceea ce ar fi trebuit să fie un zbor direct de 36 de ore a durat patru zile. Zborul Qantas era plin, așa că lada, etichetată de „evadat” ca având în ea un „computer”, a fost pusă pe un zbor PanAm mult mai lent, care a ajuns în Los Angeles.
Brian spune că în cala avionului era când foarte rece, când foarte cald și că s-a străduit din greu să respire în timpul călătoriei.
Când avionul a aterizat în Sydney, el a fost lăsat cu capul în jos timp de 22 de ore, în ciuda mai multor etichete „cu fața în sus” de pe cutie, provocându-i mare suferință.
După ce a părăsit Sydney și a aterizat din nou, Brian a crezut că se află în sfârșit la Londra.
Dar, după ce a fost transportat într-o magazie de mărfuri, a scos capul să tragă aer în piept și a atras atenția unui funcționar vamal american, care a crezut că există un cadavru înăuntru.
Apoi a fost interogat de FBI, care a vrut să se asigure că nu este un spion al Războiului Rece.
Odată ce au constatat că nu era o amenințare, autoritățile au decis să nu depună acuzații împotriva lui și l-au dus la Londra cu un zbor comercial obișnuit.
Picioarele lui Brian anchilozaseră în interiorul cutiei, așa că a trebuit să se recupereze mai întâi la spital înainte de călătorie.
Ministrul australian pentru imigrație, Leslie Bury, a declarat atunci că guvernul nu va întreprinde nicio măsură împotriva sa.
Brian spune că le-a scris lui Paul și lui John să le mulțumească pentru ajutor, dar nu a mai auzit niciodată de ei.
Își amintește că cei doi au mers împreună la școală în Irlanda, deși nu știe cu siguranță unde.
El a adăugat: „Dacă i-aș mai întâlni, aș vrea doar să le spun că îmi pare rău că i-am băgat în asta și că mi-a fost dor de ei când m-am întors. Aș vrea să le cumpăr o băutură”.
După întoarcerea în Țara Galilor, Brian și-a petrecut viața lucrând în comerțul cu amănuntul și acum își va spune povestea într-o carte, The Crate Escape, care va apărea la sfârșitul lunii aprilie.
Un film care descrie călătoria sa aproape fatală este, de asemenea, în lucru.
Uitându-se înapoi la planul său, el a spus BBC: „A fost o prostie. Dacă copiii mei ar încerca, i-aș omorî. Dar erau alte vremuri”.
Sursa AICI
