Baba Anușca a omorât cel puțin 50 de oameni (cifra reală este posibil să fi depășit 150) la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
A fost arestată în 1928, când avea 90 de ani, și condamnată în 1929 la 15 ani de închisoare pentru complicitate la două crime.
A fost eliberată din cauza vârstei sale înaintate, după ce a petrecut opt ani în închisoare.
Se știu puține lucruri despre tinerețea Anușcăi, căci, în acea perioadă, registrele erau incomplete sau se pierdeau ori erau distruse ușor.
Potrivit anumitor surse, ea s-ar fi născut în România, în 1838, ca fiică a unui bogat crescător de vite. În jurul anului 1839, s-a mutat la Vladimirovăț din provincia Granița Militară a Banatului din cadrul Imperiului Austro-Ungar.
Ulterior, Anușca va declara că s-a născut în 1836, poate pentru a se îmbătrâni și a fi eliberată.
A mers la o școală particulară din Pancevo, alături de copii din familii înstărite, și apoi a trăit în casa tatălui ei.
Anușca ar fi devenit mizantropă la vârsta de 20 de ani, după ce a fost sedusă de un tânăr ofițer austriac, care a părăsit-o, lăsând-o cu inima zdrobită și cu un sifilis.
De atunci, tânăra a căutat izolarea și a început să fie interesată de medicină și de chimie. Vorbea cinci limbi.
S-a măritat apoi cu un moșier numit Piștov sau di Piștonja, cu care a avut 11 copii, dintre care doar unul a trăit, ajungând la vârsta adultă.
Soțul Anușcăi era mult mai în vârstă decât ea și a murit după douăzeci de ani de căsnicie.
Chimie după căsnicie
După moartea bărbatului, ea și-a continuat studiile de chimie.
Și-a construit un laborator într-o aripă a casei și și-a dobândit o faimă de vindecătoare și herboristă la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Era foarte populară printre țărăncile din zonă, care îi cereau ajutorul pentru tot felul de probleme de sănătate. Astfel, obținea sume frumușele care îi asigurau un trai îndestulat.
Anușca fabrica leacuri și amestecuri care îi îmbolnăveau temporar pe soldați, încât să scape de serviciul militar. Mai vindea și amestecuri toxice, pe care le botezase „apă vrăjită” sau „poțiune de amor”.
Vindea „apa vrăjită” mai ales femeilor cu soți violenți, care în general mureau după opt zile.
Licoarea vândută de Anușca conținea arsenic în cantități mici și anumite toxine vegetale dificil de descoperit.
Victimele erau în general bărbați tineri și sănătoși.
Agentul comercial al Babei Anușca
La proces, clientele au declarat că nu știau că „apa vrăjită” conținea otravă, ci credeau că Anușca are puteri supranaturale prin care putea omorî oamenii.
Licorile Anușcăi au ucis între 50 și 150 de oameni.
În anii 1920, ajunsese să aibă propriul agent comercial, o femeie pe nume Liubina Milankova, a cărei sarcină consta în a găsi cliente și a le aduce la Anușca.
Prețul „apei vrăjite” oscila între 2.000 și 10.000 de dinari iugoslavi.
Căderea Anușcăi s-a produs din cauza uneia dintre clientele sale regulate, Stana Momirova, care își ucisese deja bărbatul cu ajutorul „apei vrăjite”, și care cumpăra de la ea frecvent leacuri pe bază de plante.
Când Stana s-a remăritat, iar o rudă bogată a soțului a decedat în condiții similare, a fost reținută.
La interogatoriu, a turnat-o pe Anușca.
Un alt deces a survenit aproape un an mai târziu, după ce Anușca a vândut unei femei o poțiune cu care să-l omoare pe socrul ei.
După ce nepoata de 16 ani a omului a fost păcălită pentru a-i administra otrava, bărbatul s-a îmbolnăvit și a murit.
Un an și jumătate mai târziu, Anușca a fost arestată, împreună cu alte șase persoane implicate în cele două crime.
Cei șase au dat toată vina pe Anușca, afirmând că nu au știut că este vorba de otravă.
În replică, Anușca a negat că le-a vândut poțiuni de vreun fel, insistând că se dorește să fie scoasă țap ispășitor.
În cele din urmă, a fost condamnată la 15 ani de închisoare pentru cele două crime. A fost eliberată după opt ani, din motive umanitare.
A murit în 1938, în casa sa din Vladimirovăț, la vârsta de 100 de ani.
