Iată ce nota Binder în materialul integral, publicat pe nytimes.com sub titlul „Cultul lui Ceauşescu”: „Prima întrebare pe care oamenii ţi-o adresează când aud că ai stat o oră cu Ceauşescu este: Cum arată? Aşa a fost şi cu administratorul hotelului, cu ospătarul restaurantului, cu şoferul de taxi, cu funcţionarul agenţiei de turism şi cu diplomaţii străini”, nota Binder. Oamenii care îl interogau doreau practic să afle cât de adevărat era un zvon care circula intens în acea perioadă, zvon alimentat de o întâmplare din 1985.
Atunci, dictatorul lipsise câteva săptămâni la rând din prim-plan, fapt ce a dat naştere unei speculaţii viralizate în popor: avea cancer la prostată? „Acum, la 68 ani, liderul părea, pentru un ochi neobişnuit cu diagnosticarea, mai mult sau mai puţin în formă”, a fost impresia jurnalistului american cu privire la întrebarea ce-i frământa pe români.
„Am cerut să-l văd pe Ceaușescu în martie, la doar 20 de ani după ce m-a interzis în România, în timp ce eram corespondentul pe zona Balcanilor al The New York Times. Motivul interdicției, sugerat, dar niciodată explicit, a fost un articol pe care l-am scris, bazat pe multe interviuri, în care se spunea că Ceaușescu, aflat la putere timp un an, părea a fi mai puţin cunoscut în mediul rural.
Zece ani mai târziu, am fost reprimit, revenind din nou în 1979 și 1983. Între timp, președintele român a devenit un fel de rege comunist, în mare parte datorită dezvoltării sistematice din ultimii zeci de ani a unui cult al personalității care l-a egalat sau chiar l-a depășit pe cel al Rusiei lui Stalin, al Chinei lui Mao și al Iugoslaviei lui Tito Iugoslaviei. În momentele ferite, românii se referă la el ca la Mao-Cescu”, nota Binder despre porecla care se viralizase în epocă.
Cum îl mai percepea reprezentantul The New York Times pe Ceauşescu? „Ceaușescu este probabil cel mai puternic conducător din istoria românilor, o istorie pe care îi place să o urmărească înapoi către geto-daci, care au oprit invazia persanilor lui Darius pe malurile de stuf ale Deltei Dunării în urmă cu 2.500 de ani. Odată cu plasarea membrilor familiei sale în funcții înalte, există chiar cadrul pentru o dinastie.”
