Apașii, care în dialectul tribului lui Pope, Zone, se traducea inamic, i-au terorizat pe spanioli. Așa că în 1675, guvernatorul spaniol Antonio de Otermin a hotărât să pună capăt rezistenței arestându-I pe cei mai influenți 47 de vraci din pueblos (localitate). Guvernatorul i-a spânzurat pe trei dintre ei și i-a închis pe ceilalți, inclusiv pe Pope, care după câțiva ani a fost eliberat.
A ieșit din închisoare mai hotărât decât oricând să pună capăt jafului spaniol, propunându-și să unească pueblosurile depărtate într-o acțiune de proporții. La început a avut mari probleme. Era înpământenit obiceiul ca hotărârile din pueblos să fie adoptate, în urma unor dezbateri, prin înțelegeri mutuale. Niciun pueblo nu acționa fără să-și asigure consensul în consiliul său. Pope nu numai că i-a convins pe toți să participe la răscoală, cu excepția unor așezări îndepărtate din lungul lui Rio Grande, dar a reușit să facă acest lucru după toate regulile conspirației.
Pentru a coordona momentul propice pentru atac, Pope a imaginat o schema foarte ingenioasă. Astfel, mesagerii erau răspândiți în diverse orașe, fiecare purtând o sfoară cu noduri socotită în așa mod încât ultimul nod să fie desfăcut în fiecare pueblo în ziua răscoale, pe 13 august 1680. Pope a fost fără milă în privința păstrării secretului. El l-a ucis chiar pe cumnatul său pe care l-a bănuit de trădare. Totuși, zvonul s-a răspândit și Pope a fost nevoit să lanseze atacul cu trei zile mai devreme, pe 10 august.
Rebeliunea a fost un success răsunător. Misiunile din Taos, Pecos și Acoma au fost arse și preoții uciși, trupurile lor fiind îngrămădite pe altarele detestate de băstinași. Misiunile mai mici au căzut una după alta, la fel și fermele din jurul lor, care au fost distruse simltan cu uciderea proprietarilor.
La 15 august, în fruntea a 500 de războinici, Pope s-a îndreptat spre capitala colonială Santa Fe, care era apărată de o garnizoană de doar 50 de oameni, înzestrată cu un tun de bronz, dar mai adăpostea circa 1000 de coloniști. După patru zile de lupte, Santa Fe a căzut, iar Pope s-a instalat în palatul pe care guvernatorul Otermin îl evacuase în ultima clipă. În total au fost omorâți vreo 500 de coloniști, 21 din cei 33 de misionari, iar 2500 de spanioli au fugit în josul râului, mulți ajungând unde este acum El Paso, Texas.
Cum spaniolii încercaseră să șteargă orice urmă a culturii „păgâne”, la fel și Pope și-a instigat adepții să distrugă tot ce întâlneau creștin în cale de la Taos la Isleta.
Satisfacția libertății și răzbunării nu a durat prea mult. Pope s-a dovedit un tiran la fel de nemilos ca și spaniolii. Până la moartea sa, în jurul anului 1690, și-a impozitat neîndurător poporul. A organizat raiduri împotriva triburilor de jefuitori Ute și Apaș, dar fără a mai demonstra strălucirea militară cu care condusese răscoala. Raidurile, combinate cu foametea generală, au condus la scăderea populației din pueblos de la 30.000 la izbucnirea răscoalei la 9000, în 1692, la doi ani după moartea dictatorului, când guvernatorul spaniol don Diedo de Vargas a exploatat neînțelegerile din pueblos pentru a asedia și recuceri Santa Fe.
Sursa: A. Axelrod și C. Phillips, Dictatori și Tirani, editura Lider
