Ocuparea Tibetului de către China începuse cu aproape un deceniu în urmă, în octombrie 1950, când trupele Armatei Populare, zise „de Eliberare”, au invadat țara, la doar un an după ce comuniștii au preluat controlul total al Chinei continentale.
Guvernul tibetan a cedat presiunii chineze anul următor, semnând un tratat în care era garantată puterea lui Dalai Lama, șeful spiritual al țării, asupra afacerilor interne ale Tibetului.
Rezistența față de ocupația comunistă s-a construit pas cu pas, în anii care au urmat. În 1956, a avut loc o revoltă în mai multe regiuni din Estul Tibetului.
În 1958, revolta stătea să dea în clocot la Lhassa, capitala țării, iar conducerea armatei chineze a amenințat cu bombardarea orașului dacă nu se respectă ordinea.
Revolta din martie 1959, de la Lhassa, a fost declanșată din temerea existenței unui complot prin care se urmărea răpirea lui Dalai Lama și transportarea lui la Beijing.
Când ofițerii chinezi l-au invitat pe Dalai Lama să viziteze cartierul general al armatei lor, pentru o reprezentație teatrală și un ceai oficial, i-au spus să vină singur. Nici o gardă de corp și nici unui membru al personalului militar tibetan nu aveau permisiunea de a pătrunde în interiorul unității militare.
Pe 10 martie, 300.000 de tibetani fideli au încercuit palatul Norbulingka, împiedicându-l pe Dalai Lama să onoreze invitația conducerii armatei chineze.
Pe 17 martie, artileria chineză și-a îndreptat tunurile spre palatul lui Dalai Lama, iar acesta a fost evacuat în India vecină.
Două zile mai târziu, în Lhassa izbucneau lupte, rebelii tibetani fiind cu mult depășiți din punct de vedere al numărului și al armelor.
Pe 21 martie dimineața, chinezii au început să bombardeze Norbulingka, masacrând zeci de mii de bărbați, femei și copii care rămăseseră în continuarea în exteriorul palatului.
Profitând de ocazie, armata chineză a reprimat toată rezistența tibetană, executând gărzile lui Dalai Lama, distrugând principalele mănăstiri din Lhassa și mii dintre călugării lor.
Brutala oprimare a Tibetului de către China și înăbușirea oricărei activități separatiste a continuat în deceniile care au urmat după revolta eșuată.
Zeci de mii de tibetani și-au urmat liderul în India, unde Dalai Lama a menținut multă vreme un guvern în exil, la poalele munților Himalaya.
