Perlele în Renaștere și Modernitatea Timpurie
Columb, întors din cel de-al treilea voiaj al său de pe coasta venezueleană, în 1498, a adus cu sine 1.4 kg de perle, cantitate procurată prin schimbul de bunuri realizat cu indienii din insule. Regele și regina Spaniei, Ferdinand și Isabela, au finanțat mai multe expediții pentru procurarea de perle. În 1515, exploratorul Balboa a descoperit în Golful Panama o perla în forma de pară cântărind 200 grame, a cărei valoare a scăzut drastic după ce a fost mestecată de câinele actualului posesor, Elizabeth Taylor.
Spania a devenit patria perlelor în Europa, într-un an intrând doar în portul din Sevilla peste 320 kg de perle. În Anglia, perlele au început să fie purtate cu ostentație începând cu domnia lui Henric VIII, sub regina Elisabeta I perlele ajungând să fie prețuite mai mult ca oricare altă bijuterie. Atât de obsedată a fost fiica lui Henric VIII de imaginea sa de regină a opulenței încât a fost înmormântată burdușită de perle.
Opulența specifică Renașterii dispare în Modernitatea Timpurie, etalarea publică a bijuteriilor fiind din ce în ce mai restricționată de către multe guverne europene, în ciuda eforturilor nobilimii. În secolul XIX însă, perlele își recapătă din nou popularitatea. Astfel, în epoca neoclasică este eliminată extravaganța, bijuteriile cu camee bucurându-se de apreciere. Perlele au un rol secundar, de decor. Încoronarea reginei Victoria a Angliei e interpretată ca debutul unei mode ce va dăinui de-a lungul secolului. De acum însă, perlele false încep să le înlocuiască pe cele autentice, anunțând declinul.
Perlele sunt folosite și ca dar de căsătorie, în ciuda superstiției cu privire la ghinionul adus dacă mireasa le-ar purta în ziua nunții
Doliul purtat de regina Victoria după moartea soțului e văzut de autoare ca start-ul unei noi epoci a modei bijuteriilor, cele ,,de doliu” devenind la modă. Portrete ale celor pierduți pictate pe sidef încep să fie purtate ca pandantive, atârnând de colierul de perle. Nu doar femeile, ci și bărbații încep poartă perle, sub diferite forme și variațiuni. Sfârșitul de secol XIX traversat de trei perioade, fiecare fiind caracterizată de un anumit stil, un anumit tip de bijuterii. Mișcarea artistică Arts and Crafts, avându-și originile în Anglia mijlocului de secol XIX, se remarcă prin bijuteriile simetrice, unde se observă influențele celtice. Din această artă s-a născut mișcarea Art Nouveau, mai sofisticată, pe placul femeilor din clasă de mijloc, al actrițelor, al liberalelor.
Mișcarea a fost disprețuită de clasa superioară și de nobilime, percepând-o ca decadentă. Cum regina Victoria s-a retras din văzul publicului după regelui, fiul său, prințul Edward, împreună cu soția sa, Alexandra, au devenit cei care dau moda pentru nobilime, stilul fiind intitulat în consecință Edwardian, stil în care perlele și diamantele erau vedete. Soției prințului îi e atribuit și un model de choker creat din perle și aur, pe care l-a purtat inițial pentru a-și ascunde o cicatrice. Din nou, moda se schimbă, trebuind să răspundă noilor realități. Noua mișcare își va lua numele de Art Deco, după expoziția de la Paris din 1925. Louis Cartier, unul dintre arhitecții mișcării, reușise să dea la schimb pe un conac neo-renascentist evaluat la suma de 1.2 milioane de dolari un colier de perle oriental, în 1916. Art Deco a utilizat perlele în contrast cu smaraldele, rubinele și safirele. Sideful era utilizat pentru tabachere. Descoperirea mormântului lui Tutankamon a generat producerea de sarcofage în miniatură în stil Art Dec pe post de tabachere. De asemenea, sideful și perlele erau utilizate împreună pentru ceasurile tip Art Deco.
